Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Am observat o unitate în picturi, fiecare dintre ele purtând amprenta unui spirit arhaic, constant într-o lume marcată de schimbări. Frumusețea satului săsesc, marcat de o veche tradiție, este cuprinsă într-o manieră originală, remarcabilă prin faptul că denotă veselie și jovialitate, deși ilustrează un univers în mare parte uitat, părăsit. Decadența aceasta este împinsă la o parte de capacitatea artistică de a descoperi acel ceva etern, acel spirit care rezistă în bătălia cu timpul.



Raskolnikov e în esență un tânăr idealist rănit de realitatea tulburătoare care-l înconjoară. El are așteptări mari de la oamenii pe care îi întâlnește, iar aceștia îl dezamăgesc constant. De aceea, el se izolează treptat de restul lumii, fiind incapabil să mai relaționeze eficient cu ei. În pofida acestui aspect, judecând după teoria identității sociale, protagonistul se identifică cu masa celor asupriți, a celor sărmani, având într-o anumită măsură un sentiment că aparține acestei comunițăți, însă nu ca un simplu membru, ci mai degrabă ca un lider care are rolul de a-i ajuta pe cei ce-i sunt inferiori.



Ci acolo poate visam, dar cred că mai degrabă nici nu știam să visez și nu știam ce e visul, ci eram eu însămi și totuși cunoșteam lumea întreagă, fiindcă ea nu era mai mult decât eram eu, ci lumea eram eu, lumea era în mine și tot ce se afla afară era doar un lichid primitor, de care mă simțeam bucurată. Am umblat apoi prin uriașele încăperi pustii și albe ale palatului și briza venea dinspre ocean, învolburând și fluturând perdelele enorme. Când am privit afară pe fereastră, soarele asfințea și am avut o clipă impresia că soarele e un uriaș porc tăiat în două, tăiat chiar de apele în care intra, un porc ce nu se zbate, bucuros de propria-i moarte, al cărui sânge a curs brusc în ocean. În port, valuri mărunte ciocneau lemnul corăbiilor purpurii.



După cum am spus, despre Horea și mișcarea pe care a condus-o s-au scris și cu siguranță se vor mai scrie tomuri întregi, așa că mă voi opri aici, pentru că oricum, gândurile mele nu sunt cele ale unui istoric. Cu toate acestea, mă întreb și vă întreb și pe voi, cititorii mei, de ce peste 63 de ani (1848), în momentul în care Avram Iancu a amenințat că va rezolva diferendele cu revoluționarii maghiari înălțând lancea lui Horea, nimeni nu s-a gândit că anterioara ridicare a moților a avut, pe lângă cauzele de natură socială și un caracter național? Mare păcat, zic eu, pentru că tot ceea ce a urmat nu a făcut decât să extindă ura purtată nobililor asupra tuturor maghiarilor, lăbărțându-se nejustificat printre români conceptul de „ungur rău” care începuse să se contureze după 1785.



Mohi (1241), alături de Mohács (1526) și Trianon (1920), reprezintă pentru maghiari momente nefaste, de cumpănă, în care tumultul vremurilor le-a încercat poporul și țara. Pentru români însă, a căror istorie se împletește adeseori cu cea a maghiarilor, pomenitele evenimente s-au dovedit oportunități ce le-au influențat destinul dar curios, nici cei care au avut de câștigat și nici cei ce au pierdut, rând pe rând, nu par să-și fi modificat considerabil firile.



Mă întreb atunci, pe bună dreptate, cum se poate ca două popoare, dintre care unul s-a ridicat din mijlocul slavilor, iar celălalt s-a înfipt ca un pinten în mijlocul lor și care, ambele, au câte ceva de împărțit cu vecinii, să nu aibă mai multe în comun decât o bucată de țară pe care și-o dispută și niște stropi de sânge cuman. Eu unul, consider că numeroase pagini din istorie le sunt comune, iar povestea nu s-a sfârșit …



Ultima mare parte a volumului este compusă din scrierile tinerilor, care scriu despre niște experiențe extrem de profunde. Probabil, că tinerii sunt mișcați mai mult de aceste scrieri sincere – V-ați gândit să îl traduceți și în limba română? – Da, ne-am gândit, dar nu cred că putem să realizăm foarte curând. Acolo deja am intercala și interviuri cu persoane de naționalitate română, așa ar fi și mai interesant pentru ei. Nu ar fi vorba despre o pură traducere, ci și o completare a acestor volume.




Sus