Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



De numele lui Brandt se leagă o serie de operații chirurgicale renumite. Este un pionier transilvănean al nefrectomiei. El a efectuat cu succes, ca al doilea chirurg în Europa o operație renală. De o deosebită importanță a fost nefrectomia efectuată de Brandt în 7 iunie 1873, când a extirpat cu succes un rinichi lezat al bolnavului Palkó István, un țăran în vârstă de 25 de ani din comuna Copșa Mică.



Sala stătea cu ochii pe monitor, în timp ce două femei trecute de prima tinerețe își zâmbeau vorbindu-și într-o limbă ce părea cunoscută deși nu o înțelegeam. O diplomă și 200 de euro au fost recompensa pentru traducătoarea cea modestă, oferite de Asociația Corbii Albi.



“Prima mea poezie a luat naștere în clasa a IX-a, când mi-a plăcut foarte mult de o fată și i-am scris doar din glumă, această primă creație a mea având mai mult un ton neserios. Ceea ce pe atunci a fost normal, pentru că nu-mi plăcea să creez, nu mă interesa acest domeniu, și nici măcar nu citeam poezii (ceea ce nu prea fac nici în ziua de azi, deși îmi place literatura). Adevărata mea relație cu poezia a început la fel ca la cei mai mulți băieți: datorită unei fete. Am simțit că am întâlnit fata ideală, și am vrut să o cunosc mai bine, dar acesta a fost un proces mai lung, căci ea nu prea era comunicativă. Singura mea șansă era să fac rost de numărul ei de telefon, misiune care a eșuat la rândul ei.



– Vorbeam de cămară... am crescut lângă Reghin și am niște amintiri care s-au îmbibat în subconștientul meu. Iată una dintre acestea. Odată mergeam pe câmp, și m-am apucat de adunat florile câmpului, am făcut un buchet atât de mare că-l duceam cu două mâini. Așa de greu era. Am dus buchetul la mama, care avea hobby-ul picturii naive. M-a cuprins o bucurie și satisfacție enormă când am văzut că truda mea de pe câmp se transformă în artă. Cred că acest moment era cel care m-a izgonit între flori. Prima dată am considerat florile ca un refugiu, apoi a sosit catarsisul simbiozei cu ele...



Zona asta e pentru presa națională un soi de backup pentru momentele în care nu există pe piață senzațional. Mai dezgropăm un scandal, mai inventăm unul, mai o bentiță, mai o bombiță, un imn, un steag, un panou, găsim noi cumva un moment în care nu avem despre ce vorbi și atunci facem niște rating pe certurile dintre români și maghiari. Sigur că mai există excepții, dar sunt izolate. Covasna există pentru presa națională, cam la fel de mult cât există Mozambicul pentru CNN. Sau mai puțin.



La un moment dat, Lili Crăciun a făcut o remarcă pe care am considerat-o de mare importanță pentru fiecare individ în parte, chiar și pentru cei care nu vor fi vreodată nevoiți să-și pună asemenea probleme: odată ce statul face o astfel de incursiune în sfera de libertate a unui individ, riscul unei reacții în lanț este foarte ridicat. Acest efect de domino nu este o simplă ipoteză de natură distopică, e o reacție așteptată în asemenea situații: astăzi îți permit să îmi suprimi acest drept, mâine, când vii să ceri și mai mult îmi va fi mai greu să mă împotrivesc.



Bezna, ca un loc râvnit de cei care sunt orbiți de reflectoare in eternis, devine un fel de munte Ida pentru poet – o înălțime de unde se vede alarmant de clar zborul lui Chagall sau Dali: „În octombrie se trezește zeul poemului./Pururi urmat de cavaleria luminii.” / „Októberben felébred a vers istene./S vele a fény lovassága”




Sus