Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Erzsi (Bözsi) este fata unui pădurar (gornic) maghiar, care este atrasă de tânărul Lucian. Studiind și mirându-se de tot ce este natură, Lucian se apucă de colectarea insectelor, folosind metoda acului ars, care străpungând toracele insectelor, ”le mumifică din interior”.



Cartea a apӑrut în limba maghiarӑ și apoi a fost tradusӑ în românește. Poate cel care a tradus-o nu stӑpânește topica propozitiilor, rezultatul fiind: „N-am aprins nici lumina [...]”. Oare în afarӑ de luminӑ, se putea aprinde și altceva? Focul? Dacӑ am fi citit „Nici n-am aprins lumina”, de exemplu, ar fi fost ceva la care comentariile ar fi fost inutile.



Kocsis descrie cu lux de amănunte o străduță dintr-un cartier, făcând o incursiune în trecutul nu prea îndepărtat, când nechezolul ținea loc de cafea, într-o cafenea numită „pefeleu”, autorul zărește pe stradă un tip – urmează descrierea, despre care știe că e Luchian, pictorul, ”în alt loc, în alt timp, în alt prezent,” și pe care îl petrece cu privirea până dispare după colțul străzii. În ziua aceea – minune – nechezolul i s-a părut cafea!



Degeaba botezăm nume de străzi sau de școli cu numele Kőrösi Csoma Sándor sau îi ridicăm statui dacă nu reușim să traducem în românește dicționarul lui tibetan și să punem bazele unei catedre de tibetologie.



David Flusser, cel mai documentat profesor al tematicii personalității lui Iisus, evreul de rând, a fost tradus de un fost clujean, Borsai Endre, care trăiește acum în Ierusalim.



Ioan Slavici a învățat maghiara încă din copilărie, de la colegii de joacă maghiari din Șiria (Arad). Această cunoaștere a limbii maghiare i-a fost mai mult decât utilă în viață. Scriind mai corect ca și sătenii maghiari, și-a luat curaj în a se scufunda în studiul limbii maghiare, la Timișoara fiind chiar rugat de dascălul Crăciunescu ca să țină ore de maghiară pentru doi tineri români.



Dacă Panait Istrati este considerat sarea literaturii române, atunci Calistrat Hogaș ar trebui să fie ori piperul, ori mesagerul călărind molcom pe iapa sa troiană, înfiltrîndu-se zi și noapte între zidurile cetăților eterne păzite binevoitor de Dino Buzatti (Deșertul tătarilor) și Iwaszkiewicz (Pădurea de mesteceni).




Sus