Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



O evadare spectaculoasă și Hanul „Cerbul” din Bolzano, faima personajului principal de „Casanova”, dar mai mult decât orice priceperea admirabilă a autorului în arta scrisului, fac din Márai un nume imposibil de trecut cu vederea în biblioteca lumii. E admirabil modul cum scriitorul descrie sentimente sau întâmplări. Stările emoționale sunt analizate cu lux de amănunte, cu o abundență nemaiîntâlnită de detalii care dau incontestabila valoare a romanelor lui.



Am discutat mult cu Vasile Bâcu. El despre limba sa hătuită de Ucraina, eu despre limba mea hăituită din România. Primul pahar de vodcă l-am băut atunci, când i-am promis că o să-i traduc din poezii – o să traduc din româna sa dulce în maghiara mea dulce.



Santinelele de hârtie nu pot fi schimbate, nu au caporal de schimb și corp de gardă.De aceea a cedat să continuie romanul (Delirul nu are partea a doua, deși pe ultima pagină este notat cu litere mari: sfârșitul volunului întâi).După căderea Odessei și santinelele de hârtie erau nevoite să iasă hăituite în stradă.



Ce încântare să ai în mână o carte despre Transilvania evului mediu târziu. Ce plăcere să citești despre principi și nobili ardeleni, care au intrat în istorie cu sabia, dar și cu pana de scris.



Calvarul continuă pentru Anna Báthory, care se recăsătorește a treia oară, deși al doilea soț trăia în exil. Ura ei față de soția lui Bethlen, pe care-l iubea și de care fusese refuzată, avea să-i atragă sfârșitul. Suzana Bethlen se îmbolnăvește grav, și îl convinge pe soțul ei că acest lucru se datorează vrăjilor Annei și prietenelor sale. Un proces se deschide, Anna este arestată din mijlocul unei șatre de țigani pe care-i adăpostea în castel, și cu bulibașa cărora trăia. Acuzațiile sunt grele: vrăjitorie, pruncucidere, incest, poligamie, atentat la viața primei doamne a principatului. Chiar dacă unele dintre ele se susțin greu, un Bethlen disperat, convins că boala soției e prilejuită de vrăjitoriile Annei, și tulburat că un bun creștin ca și el aproape cedase farmecelor acesteia, forțează pedeapsa capitală.



Așa cum și directorul editurii, H. Szabó Gyula a menționat această apariție a necesitat costuri de redactare deci nu poate fi considerată un câștig material fiindcă autorii au dorit ca aceasta să fie liber accesibilă publicului larg pe internet.



Pipă Pipescu, adică Felméri Kázmér și fiul său, căruia tatăl îi zice Marele Perceptor, au o serie întreagă de piedici în concretizarea visului lor despre reîntoarcerea și reintegrarea tatălui în locurile natale. Piedicile vin de la oameni (baronul locului), sau de la natură. Râul e cel care, umflându-se, a luat cu el moara, dar ce superbă personificare găsește autorul... „Râul ne-a furat moara, abject ca o slugă rea care șterpelește ultimul cearșaf al stăpânului. Părea o apă mică și jucăușă care se hârjonește cu libelulele [...].”




Sus