Florina – prin schimbarea şi combinarea fină a stilurilor publicistice – este pe calea de a întemeia o nouă categorie publicistică, şi anume Literatura FB. Această expresie este folosită prima dată în acest articol pe care citiţi acum, în care începem promovarea micului volum de publicistică literară al Florinei Vaipan, un volum în care autoarea aduce la lumină cele două teme pe care le consideră definitorii pentru existenţa ei, care – iată – se desfăşoară parcă „în direct”, în văzul tuturor, cititorii devenind astfel personaje orwelliene, făcând figuraţie parcă la naşterea unui nou roman 1984, de astă dată referindu-se la anul 2017.

E datoria mea să îmi ghidez elevii în drumul lor de descoperire a literaturii, și nu să-i arunc într-o mare de texte pe care nu le înțeleg și în care nu se regăsesc. Întâlnirea cu Eminescu trebuie pregătită atent, în mulți ani de lecturi. Cât mi-ar plăcea să studiez la clasă poeziile ermetice ale lui Barbu și psalmii arghezieni, dar ora de curs nu este despre mine, ci pentru elevii mei, care abia citesc, adesea din vina „dascălilor” cu mare iubire de autori clasici pe care îi predau prin comentarii.

Vizualitatea şi exprimarea prin forme, au devenit parte din viaţa de zi cu zi a artistei Láng Orsolya. Ea a lansat două cărţi, primul Tejszobor (Sculptură de lapte), iar anul trecut cartea de poezii, Bordaköz (Între coaste) şi a câştigat numeroase premii.

„Noul val" al cinematografiei românești parcă începe să arate mai bine de la clasicele film-tablou în care un individ e filmat mâncând o zamă, if you know what I mean. Mergeți să vedeţi „Ana, mon amour" că merită.

Atmosfera autohtonă – şcoala maghiară, corul care visează la Suedia, muzica populară şi clasică maghiară, clasa şi coridorul postsocialist provincial din Ungaria – dă istorioarei nu numai plauzibilitate dar şi credibilitate, obligând spectatorii la contemplat vizavi de frumuseţea locului natal, a valorilor proprii, care iată, nu sunt deloc mai prejos decât fundalurile hollywoodizate care inundă cinematografia de azi.

Morala creştină nu poate fi redusă doar la obligaţii şi minimalizată doar la ,,un cod de prescripţii şi interdicţii transmise în Biserică pentru a menţine poporul în ascultare, în detrimentul libertăţii

Acesti corbi albi (păsări rare) sunt constienţi că nu pot face minuni, că în lumea de azi oamenii (indiferent de naţionalitate) sunt subinfomaţi şi „tembelizati” de presa scrisă şi audiovizuală de scandal şi uneori e foarte greu să găseşti solutii, dar ei totuşi consideră că nu putem accepta pasivitatea, şi că multiculturalismul nu e de ajuns, avem nevoie şi de interculturalism, adică să ne cunoaştem mai bine – scrie redactorul şi moderatorul emisiunii Sajtóklub, Mihály István pe portalul kolozsvariradio.ro.