Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Mă gândesc: oare maghiarii și-ar găsi în Gala Galaction propriul lor moralist și îndrumător spiritual de familie (desigur nu chiar așa de apropiat, ca relația Abel Pavel / Roxana/ Rebeka) sau l-ar găsi pe acest geniu din Teleorman ca un simplu străin interesant. Sunt curios, dacă apar în maghiară Papucii lui Mahmud și Roxana, cum o să-l pomenescă cititorii maghiari pe autor: „românul Grigore Pișculescu” (pe numele real), sau ca “marele Gala Galaction”?



Oare viața franceză a românului și prietenia cu Romain Roland aduceau aminte maghiarilor pe Ady Endre, care tot prin Paris și-a ascuțit pana, pentru a se întoarce și a da un aer mondial plaiurilor natale? Istrati, deci, iubit de români și maghiari. Mai urmează traducerea Naranțulei, ceea ce în maghiară ar avea un titlu mai puțin exotic, în maghiară portocala fiind narancs.Narancsula? Kisnarancs? Oare cine traduce povestea lui Marcu și Epaminonda cu dragostea lor comună, Neranțula?



Iată deci cum ar putea să devină acest roman o punte între români și maghiari – toții fiind pe undeva în același timp poderițe ca și Mara, hăituiți de neliniște ca și Ignatus Huber (Natl) și Persida cea sangvinică, bântuiți de anxietățile trecutului, ca și Bandi.



Lipsa de atitudine la faptele reprobabile petrecute în anturaj, lipsa de reacție la nereguli, dezinteres pentru societatea ca atare, ipocrizia fără margini a religiei, promovarea isteților și descurcăreților, simpatia ascunsă pentru șmecheri și mincinoși – iată adevărata enigmă a Otiliei, o enigmă care se prelungește până în zilele noastre, când Stănică Rațiu oricând ar putea fi parlamentar, azi aici, mâine dincolo, fără ca societatea să-l condamne.



La anticariate am fost deja primit ca vechi pacient al bipolarității depresive literare: un ungur, care caută Cel mai iubit dintre pământeni în limba maghiară. Cică vrea să vadă, cum s-a descurcat traducătorul cu graiul de Teleorman al lui Marin Preda.



Ajunși înapoi la masa noastră, S. și-a continuat paharul. I-a plăcut, i-am mai pus. Apoi a plecat. În ziua aceea nu s-a mai arătat. L- am strigat degeaba, n-a mai ieșit la geam. Abia spre seară am aflat că încă dormea… epuizat de efectul vinului roșu! Gurile rele zic, că ar fi umplut vana de vin roșu cu prăjituri…De atunci n-am mai fost la stropit, nici cu S, nici singură!



Ziua de naștere a fiului de bănățean român, ortodoxul József Attila, este considerată încă din 1964 Ziua Poeziei Maghiare. În această zi în toate localitățile locuite de maghiari din lumea mare se organizează evenimente culturale, existând chiar o rivalitate dintre orașele culturale maghiare pentru a se prezenta cu idei noi.




Sus