Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



Să nu-și facă nimeni iluzii: ura nu are naționalitate. Ura o găsim înfiptă adânc atât în sufletul unor români, cât și în sufletul unor maghiari. Ura nu are nici religie, nici rasă, nici sex.



– Nu-l mai admira atât de tare! E țigan!, m-a repezit Tes, fata din anul doi repartizată în cameră cu noi, puștoaicele din anul întâi. – Hai, măi! Cum să fie țigan? – Așa cum auzi. Tu n-ai văzut ce păr negru are? – Și ce? Că n-or mai fi români bruneți! Are tenul alb și ochii verzi. De unde știi tu? –Păi știe tot Complexul. - Oricum, tot frumos și elegant e, chiar și de-ar fi țigan, i-am răspuns, fără să mă las impresionată de amănuntul neașteptat.



A recomandat Institutului Balassi să propună zece titluri ale unor autori maghiari, iar partea română să propună în atenția editurilor maghiare la fel zece titluri din literatura română, iar ambele părți să facă totul ca cele 20 de volume propuse să fie traduse în limbile română, respectiv maghiară.



Desigur, după toate aceastea nu aveam cum să nu-mi pun întrebarea la sfârșitul evenimentului: chiar suntem în fața unui nou trend al apropierii politicilor literaro-editoriale ale celor două lumi culturale, sau am fost de față la o încercare mai mult ca lăudabilă din partea unor personalități marcante, români și maghiari? Sau problema se pune altfel: nu toți vedem aceleași lucruri reale în spatele oglinzii lui Carroll? Matematica convețuirii are formule încă necunoscute?



Că nu puteam blama niciodată o nație. Dincolo însă de înțelegerea omului ca individ unic, indiferent de nația din care face parte, povestea mea (devenită un roman ce așteaptă a fi editat) este despre un sistem care te abrutizează, îți răpește demnitatea și libertatea, te ucide ca om.



Unii adulți au pierdut însă această capacitate de a observa acele detalii semnificative din poveste – sau orice altă formă de artă –, care ascund mesajele însușite în mod conștient sau nu, deoarece, copii fiind nu aveau voie să întrebe. Nici măcar în ei înșiși, în mintea proprie nu puteau să-și formuleze nedumeririle, cu privire la anumite detalii din carte.



Amintirile din copilărie n-au nici o noimă pentru ei, cum ei au o copilărie absolut diferită, n-au văzut o pupăză în viața lor, nici în tei, nici altundeva, n-au avut râie, nici nu știu ce-o mai fi și aia, n-au fost bătuți de popă în clasă, lumea Fraților Jderi le e cât se poate de străină, nu sunt câtuși de puțin interesați de boieri și răzeși, iar de hatmani să nici nu mai pomenim... n-au habar ce minune să însemne delnița sau răzorul din Ion, de ce se „prăbușesc piloții grei” de-ai lui Bacovia, cum „s-au stârpit cucuruzii” în viziunea lui Arghezi, cum o fi acel „uger de omăt” din Fătălăul...




Sus