Joi, 26 Aprilie 2018
Joi, 26 Aprilie 2018


Călimară



Căzătura este mai puternică decât pare deoarece plapuma fâneții nu se așterne sub tine ci se transformă în țepi, durere și uimire – uimire ce a înghețat în timp și spațiu fața Matildei din Cel mai iubit dintre pământeni, la prima palmă primită din dragoste din partea lui Victor Petrini.



Am fost și sunt, la fel ca Flor, minoritate. Aici, în Secuime. Există și momente când te pierzi pentru asta, însă te pierzi tu ca ființă, ca entitate. Nu te pierzi ca neam sau ca limbă, pentru că lor le aparții de când te naști, până mori.



Publicistica literară a Florinei Vaipan este, mai precis, o literatură a sufletului. A trăirii. A frumuseții de a suferi și lupta pentru înțelegere. Vă propun să răsfoiți aceste mărturii ale unei ambiții neobosite cu sufletul deschis, pentru a vă putea vedea și simții propriile cugete. Propriile trăiri. Propria viață.



Au plecat dintre noi doi colaboratori de seamă, două doamne luptătoare, fără de care nu s-ar fi născut niciodată singura rubrică destinată persoanelor cu handicap din Europa. Forța cu care încercau să promoveze ideile Corbilor Albi, încercările lor cu rezultate modeste de a uni toate persoanele cu dizabilități, care ar vrea să comunice cu lumea prin scris, prin scrisori, mărturisiri sau reportaje, sunt încredibile.



Oare nu s-a gândit Florina Vaipan să comaseze aceste “story-uri” într-un roman? Sau poate avem în fața noastră un travaliu literar? Acum se naște romanul, sau mai bine zis așa se naște? La aceste întrebări nunai autoarea poate răspunde.



Florina – prin schimbarea și combinarea fină a stilurilor publicistice – este pe calea de a întemeia o nouă categorie publicistică, și anume Literatura FB. Această expresie este folosită prima dată în acest articol pe care citiți acum, în care începem promovarea micului volum de publicistică literară al Florinei Vaipan, un volum în care autoarea aduce la lumină cele două teme pe care le consideră definitorii pentru existența ei, care – iată – se desfășoară parcă „în direct”, în văzul tuturor, cititorii devenind astfel personaje orwelliene, făcând figurație parcă la nașterea unui nou roman 1984, de astă dată referindu-se la anul 2017.



E datoria mea să îmi ghidez elevii în drumul lor de descoperire a literaturii, și nu să-i arunc într-o mare de texte pe care nu le înțeleg și în care nu se regăsesc. Întâlnirea cu Eminescu trebuie pregătită atent, în mulți ani de lecturi. Cât mi-ar plăcea să studiez la clasă poeziile ermetice ale lui Barbu și psalmii arghezieni, dar ora de curs nu este despre mine, ci pentru elevii mei, care abia citesc, adesea din vina „dascălilor” cu mare iubire de autori clasici pe care îi predau prin comentarii.




Sus