Joi, 12 Decembrie 2019
Joi, 12 Decembrie 2019


Călimară



În criticile apărute în Ungaria, Vizuina (tradusă de Koszta Gabriella cu titlul de Odú) este văzută ca și o rescriere/reactualizare a Procesului de Kafka, alții reliefând însă firul literar-politic al romanului (asasinarea profesorului Culianu, discipolul lui Mircea Eliade, prelucrată prin crearea personajelor Dima și Palade) ca și o revelație a genului.



Animăluțele astea mici aproape neînsemnate sunt periate de harnicele bucătărese, iar când pocnesc periculos din clește, mișcându-și precum husarii mustățile, în clipa cea mai emoționantă se trezesc aruncate în apa cloclotită! Nu e o moarte de invidiat, dar exemplarele astenice, fără vlagă scapă de o astfel de moarte!”Dumnezeu știe unde ajung ele, în moleșeala lor nici să lupte nu mai vor”, scrie Krúdy într-un articol din 1932.



Mărturisesc umil că schema unui catalog de vinuri propusă în această lucrare m-a cucerit prin sinceritatea autorului, prin varietatea propunerilor de însoțire a diferitelor soiuri de vinuri exclusiv maghiare, acest catalog fiind totodată un ghid foarte exact pentru oricine dorește să facă o introducere în oenologia zonală.



Pentru că azi ar fi fost ziua lui de naștere, ca și a mamei mele, să ne amintim și de el. După bacalaureat a urmat cursurile Facultății de Pedagogie la secția Limba Română și Maghiară, fiind liceanțiat în 1963. În anii 70 se vorbea în șoapte despre tânărul profesor, ziarist poet și scriitor care s-a spânzurat în locuința sa, nu se știe din ce motive. Vestea morții – survenită în 20 august 1973 - nu a fost dată publicității, ca să nu fie considerat cumva gestul său un protest împotriva regimului. Szőcs Kálmán avea doar 31 de ani.



A donat lucrări pentru o galerie la Tg Mures în sălile Palatului Teleki ca într-un firesc sentiment de ‘acasă’. Așa cum la 80 de ani a fost omagiat cu o retrospectivă organizată de Muzeul din Alba Iulia. A fost de altfel apreciat la valoarea sa de-a lungul întregii vieți, oferindu-i-se tot felul de premii și ordine culturale. (...) Ca simplu individ, a învățat să tacă ore întregi de-a rândul, zile întregi. Nagy Imre, un om care a sporit frumusețea locului și care i-a sporit dragostea.



Eroul din Regele Uff, un boier extravagant trăiește la țară, dar poștașul îi aduce ilustrate franțuzești. Zilnic așezat la birou Zólyomi lucrează la romanul său pe care nu-l va tipări niciodată. Deși sărac uneori are musafiri la cină, popa sau învățătorul din sat.



Speriați că maghiarii vor fugi cu Ardealul în spate (și cu Clujul agățat la tureatca cizmei – asemenea unui breloc simbolic), oamenii politici comuniști și post-comuniști aflați în funcții de decizie, nu s-au îndurat să elimine “Napoca” din denumirea urbei, probabil siguri fiind, că astfel, românismul și mândria majoritară de stăpâni pe vecie ai Ardealului epurat de elementele ce strică omogenitatea etnică a peisajului – vor rămâne intangibile. Cu alte cuvinte, teoria continuității, a Clujului multimilenar- trebuie apărată cu dinții, ca nu cumva, cosmopolitismul de influență neomaghiară, să roadă ca un cancer, fructul zemos al iubirii de glie.




Sus