Marţi, 21 Noiembrie 2017
Marţi, 21 Noiembrie 2017


Călimară



Călătoria lui Lili Crăciun nu este una palpabilă, ca și uterul personajului principal în mâna a multor medici și asistente, ci una de o abstractitate foarte fină, având rădăcinile în năvodurile anxietății feminine – undeva la limita minunii de a da viață și a iadului pruncuciderii („Ducându-mă cu gândul că iadul n-a fost niciodată în altă parte. A fost tot timpul aici, în noi”).



A scrie la Sankt-Petersburg, „oraș de o frumusețe tragică”, – cum îl denumea mentorul lui Vodolazkin, academicianul Lihaciov –, orașul unde s-au născut atâtea capodopere ale literaturii ruse, este o mare povară și responsabilitate. Petersburgul și-a păstrat până azi aura specială care îndeamnă la creație, – la un anumit tip de creație –, precizează autorul.



De ce apare, totuși, rivalitatea asta, exceptând ideile autonomiste care in Transilvania sunt mai puternice? Concluzia la care am ajuns este că e vorba doar de educație și respect de sine. E exact ca și într-un mic grup social, doar că proiectat la scară mai mare: dacă unul este diferit, începe rivalitatea și lupta pentru „supremație”. Răspunsul e, întotdeauna, un fel de izolare și autoizolare a celui vizat. Ceilalți nu pot înțelege că această diferență poate fi benefică și poate constitui un model de stimă de sine și de succes, ci e văzută mai degrabă ca aroganță și mândrie exacerbată.



Azi, Ostrovul Vrăjitoarelor din Seghedin încearcă să devină un brand, nu cu prea mult succes. Insula e azi doar un țărm cu arbori bătrâni, neatins de ambiția asfaltată a civilizației, pe care, din când în când, diferite organizații de tineri (dacă nu mă înșel, unele de extremă dreaptă) îl curăță de peturi și alte deșeuri. Ca măcar așa, în aparență, să fie curat!



Era fericită. Numai că la nici o zi după mutare, telefonul a zbârnâit scurt. N-a înțeles nimic din prima discuție cu omul care-și zicea Jassim. Iar din acea zi, seară de seară până spre miezul nopții, telefonul suna cu încăpățânare și fiecare convorbire o aducea pe Ana mai aproape de disperare. Explica că nu-i Irina și închidea; telefonul suna iar și iar, înnebunind-o.



Mă gândesc că pe zona Maramureș ar trebui făcută cât mai multă reclamă, directă, chiar dacă se face și pe la TV, ziare... tot mai mult prinde jocul LIVE... să se organizeze cât mai multe turnee, de antrenare, prezentare a jocului, s-ar putea face prezentare power point, că tot suntem în era informaticii, era vitezei, pe Facebook, cât mai multa reclamă, să se vada că se joacă, adică, nah, mă gândesc ca la fiecare prezentare de joc să se facă fotografiii să avem ce posta, să se joace des, cât de des posibil...



Ajuns acasă, am încercat să schimb impresii cu diverși cunoscuți. Majoritatea s-au arătat indiferenți, dar au fost și dintre aceeia ce oftau după Antonescu... Dar după cum spuneam nu mă mai mir de nimic, nici măcar de faptul că mocnește atâta ură în inimile unora. În loc să ne preocupăm de felul în care trăim, de faptul că după cum merg lucrurile s-ar putea să rămânem fără pensii, ne bucurăm că romii își fac veacul mai la apus.




Sus