Joi, 16 August 2018
Joi, 16 August 2018


Călimară



Radicalii români de dreapta l-au catalogat drept trădător al românismului, în vreme ce maghiarii de aceeași factură l-au considerat un element infiltrat al Securității, neacceptând ideea că un român ar putea să aprecieze la modul sincer și dezinteresat- ungurimea. În contextul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, Păteanu a ieșit la rampă, rostind un discurs public (la Albești, pe 15 martie 1990), în care-și mărturisea dragostea pentru poporul maghiar și cultura sa, precum și convingerea nestrămutată, că atâta timp cât se vor cunoaște cât mai bine sub aspect cultural, românii și maghiarii nu mai pot trăi altfel, decât în relații de prietenie și solidaritate.



Eu am citit întreaga carte în format digital, pusӑ la dispoziția tuturor de Corbii Albi. Toate povestirile adunate sub titlul „Șapte creițari” au tristețea lor care pare a nu avea margini. Impresia pe care o am e aceea cӑ, așa cum mama din povestirea mai înainte analizatӑ „râdea așa cum puțini se pricep sӑ râdӑ”, la fel de bine se poate spune despre Móricz Zsigmond: puțini știu sӑ scrie despre sӑracii lumii așa cum o face scriitorul maghiar.



Nuvela pentru Ady e doar ”un alt gen de poezie”. Povestirile scurte în care Ady abordează problema femeii, a familei și a dragostei, problema națională, sau întâmplări din Bihorul natal, au un stil aparte, personal.



Pe 22 iunie 2018 la Sala Dalles, Adriana Dinulescu s-a decis să debuteze în pictură. Pentru pregătirea expoziției Adriana a plonjat într-un veritabil maraton artistic pictând 25 de tablouri în două luni. O prezentă emoționantă a fost bunicul artistei, Ion Dobran, generalul de aviație, în vârstă de 99 ani.



Acestea de fapt sunt jurnale de călătorie, care spre suprinderea cititorului din România se termină în Delta Dunării și dincolo de ea, cu viziunea unei bătrâne îmbrăcate în straie populare ce vâslește, la Mila 23, e mama lui Patzaichin, canoistul cu renume mondial, genialul lipovean, după cum îl numește Esterházy.



Scriitor cu faimă, apreciat, își joacă rolul provocându-i pe ceilalți să-și etaleze invidii, naivități și câte ale slăbiciuni. Ușor, ușor, textul se concentrează pe drumul descoperirii efectelor avansării în vârstă. Sunt etape, sunt puncte de control în acest parcurs. Totul începe de fapt făra nicio avertizare, cum se întâmplă adesea. Simbolic, chiar cu fiul său, Tamás. “Era deja măricel puștiul când, într-o seară, în timp ce stăteam lângă patul în care dormea și încercam să deslușesc pe chipul său trăsăturile maică-sii, am băgat de seamă că deasupra pântecului său plapuma ușoară de vară începe să se înalțe. Mi-au trebuit câteva minute până să-mi vin în fire și să ies din cameră.”



Ei vin din trei zone diferite ale țӑrii: Erika Mӑrginean din Transilvania, Silviu Mӑcrineanu din Dobrogea, iar Marius Dobrin din Oltenia. Cu toții au ceva în comun: empatia fațӑ de cel de altӑ limbӑ maternӑ, de altӑ confesiune religioasӑ, de altӑ culturӑ. La „Corbii Albi” și-au gӑsit locul unde se pot manifesta din plin. De data aceasta, au scris o carte, un triptic – trec peste sensul pictural al cuvântului – literar din care îi putem înțelege mai bine pe ei, ne putem înțelege mai bine și pe noi și putem fi mai toleranți cu cei de lângӑ noi care, chiar dacӑ vorbesc altӑ limbӑ, pe care nu o înțelegem, nu neapӑrat au ceva cu noi.




Sus