Luni, 21 Octombrie 2019
Luni, 21 Octombrie 2019


Călimară



„A szőke Ágnes dalai” („Cântecele blondei Ágnes”) este o melodie inexistentă în lumea reală, care își face molcom cuib în subconștient, devenind martor și complice la toate gândurile voite și involuntare, care invadează sufletul uman când se găsește față în față cu una dintre caracteristicile materiei vii, reproducerea.



La Péter Esterházy, personajul principal al romanului e el însuși și mărturisește că fost târît efectiv de inconștiența tinereții într-o lume ce părea liberă de bariere trupești, dar era depravată: ,,Viața ne-a ieșit în întâmpinare sub forma femeilor, a băuturii, a petrecerilor, a găștii, a aventurilor de la bal, iar noi am făcut față provocării și nu ne-am dat în lături.” (p. 50).



Lina nu se uită că ”viitoarea sa victimă” e politician, bancher sau chiar personaj al lumii interlope. Lina, una, două... puff! cu pumnul, și bancherul este adunat de sub masă...Închisă pe nedrept, Lina – pașnica vânzătoare de flori – bate unul câte unul interlopii care o cred pradă ușoară. Dimineața celula închisorii arată ca după bombardament. Colegii din celulă – hoți, prostituate –zac unul încoace, unul încolo, povestind oamenilor de ordine cum i-a bătut Lina, care s-a dovedit a fi și o bună luptătoare kick-box, luptându-se sălbatic pentru onoarea ei, folosind – în caz de superioritate clară a atacatorilor – și piciorul, ba mai mult, în cazuri excepționale amândouă picioarele...



Eu rӑmân la pӑrerea cӑ autorul a dorit ca romanul sӑ nu poatӑ fi încadrat în totalitate în niciun curent literar, în niciun stil. „Nicio artӑ” este o curgere continuӑ de amintiri, luӑri de poziție socialӑ, de duioșie, de regrete, de mândrie sportivo-patrioticӑ, de superbe fragmente de literaturӑ de cea mai bunӑ calitate. Și nu sunt sigur cӑ i-am gӑsit toate aspectele posibile acestei cӑrți…



Da. Amândouă s-au născut în Franța, la 10 ani distanță (1923 Kyra Kiralina, 1932 Cuibul de vipere), și amândouă au ca suspans catartic psihoanaliza jocului ”Când pisica nu-i acasă...”.



Ceea ce le face să fie adevărate surori literare, pe Silja lui Sillanpaa și Sultănica lui Delavrancea, este atitudinea lor firavă (ereditară) față de renumitul fenomen psihologic, mobbing-ul, când mulțimea încearcă să taie aripile acelor care vor mai mult, mai sus. Mulțimea, cunoscându-și puterea de a distruge, se repede asupra celor care sunt altfel, care au puterea de a încerca să se ridice moral deasupra plebei.



Leimotivul care dă titlul cărții este coordonatorul care nu face nimic și care este prezent în două povestiri ,,Marele coordonator” (p. 180) și ,,Așs vrea iar anii tinereții (p. 96). În povestea ,,Aș vrea iar anii tinereții”, este vorba despre Gyula, alintat de toată lumea Puiu, care ajunge în funcția importantă în care coordonează ceva, dar nu știe clar ce. Povestitorul merge la biroul lui și îi spune versurile unei romanțe...




Sus