Joi, 13 Decembrie 2018
Joi, 13 Decembrie 2018


Călimară



Așa ar fi dat bine în anul Centenarului, dacă Rebreanu ar fi creat acum și ar fi dorit să-și înscrie manuscrisul pentru obținerea unui premiu. Rebreanu nu face asta, pentru că prin structură nu era nici demagog și nici șovin. Ilona va rămâne curând văduvă, pentru că dezertorul Bologa (care vrea să treacă în tabăra românilor – dușmanii istorici ai ungurilor) va fi prins și spânzurat. În fața Morții care abia așteaptă să-l cuprindă în brațele sale de plumb, socrul său Vidor plânge continuu.



Parcă trăiești. Parcă iubești. Parcă te zbați ca un fluture. Nu, de fapt Zsuzsika și Jóska nu sunt îndrăgostiții secolului trecut. Ci îndrăgostiții oricărui timp. Fluturi eterni.



Pur și simplu primesc un e-mail. Îmi arunc ochii pe subiect: Comunicat – 99,6% (Premieră). Vine de la Reactor de creație și exp… Mai mult nu încape în subject line. Îl deschid.



Încerc să-mi închipui scriitorii și poeții maghiari – care acum sunt prezenți obligatoriu prin operele lor în manualele de liceu ale școlilor maghiare –, ascultând Miorița în maghiară, tradusă de Vulcanu József:„Összebeszélének/És megesküvének,/Hogy ha a nap lemén,/Megölik lementén/Szegény moldovánt,/Ki senkit se bánt/Ámde nyája szebb,/Nagyobb, becsesebb...



Ce viitor au cărțile scrise în anii 50, inevitabil îmbibate de doctrina perioadei? Întrebarea o pun destul de de des, deoarece odată cu catalogarea traducerilor încrucișate româno-maghiare săptămânal îmi ajunge în mână câte o carte scrisă de un cunoscut autor român sau maghiar, având o prefață sau promovare sub egida luptei de clasă, a gloriei eterne aduse clasei muncitoare și a socialismului realistic.



Și în decor, unul dintre noi, care predă cheia, predă ultima carte de vizită, cu un zâmbet înțelept : să folosiți amintirile, cărțile și umbrele noastre cu sănătate. Și să nu uitați să udați plantele, dacă dintr-un anumit motiv nu le veți arunca afară, odată cu rafturile de cărți (spălând bine pe jos și pe rafturi după noi).



Cartea asta m-a făcut să mă gândesc la câte au fost în sufletul acestui admirabil scriitor (născut la Baia Mare, mort la Budapesta) a cărui soție se numea Ella și poate nu doar numele a fost sursă de inspirație pentru roman. Au avut șase fete dintre care doar patru au trăit mai mult decât pruncia. Într-un mediu feminin, a avut deschiderea de a recepta sensibilități de reflectare a vieții. Și îmi pare trist că pe mormântul soților Németh la ea nu apare numele ci, într-o veche tradiție a locului, doar postura de soție a lui László. Un scriitor mare și soția lui anonimizată.




Sus