Miercuri, 22 Mai 2019
Miercuri, 22 Mai 2019


Călimară



Da, este foarte urât cum scrie Romain Roland despre mârșava și nespălata familie Botilescu – cu fete care pregătesc râzând tentativa de viol al tatăl lor. Și este dureros cum scrie despre ”mocirla Estului” (promovând o imagine groaznică – la un ”nivel de Nobel” – despre România obișnuită cu ploșnițele din conace). Însă ar trebui să vedem și partea cealaltă a medaliei. Mai exact acel Romain Roland care promova o serie de intelectuali din acea perioadă, ajungând doar o scrisoare de a sa adresată cuiva, ca să-l facă celebru pe respectivul.



A doua poezie fost scrisă tot pe "melodia" unui cântec românesc, un cântec ciobănesc, în care o fată se tânguiește, bocește după oile sale pierdute... Poezia s-a născut tot în amintirea iubitei Anna, are nouă strofe... Poetul este cuprins de amintirea soției:



În tabăra de la Nagysimonyi, se vorbea în zilele lungi ale prizonieratului italiana, româna, rusa și maghiară.



Unde-i strada Hollósy din Sighetu Marmației? De ce la Baia Mare se poate, iar în Sighetul actual, care s-ar rușina de el însuși de cum aratӑ dacӑ s-ar privi într-o oglindӑ, nu?



O întâmplare dintr-un sat de altӑdatӑ, sentimente omenești care nu pot fi oprite de nici cea mai îndestulӑtoare stare materialӑ și alegerea dragostei adevӑrate în detrimentul siguranței unui cӑmin în care dragostea n-a fost nicicând prezentӑ; iatӑ, în linii mari, ce ne oferӑ Móricz în nuvela „Pasӑrea cerului”.



Cine citește povestirea se poate ușor mira de prea cuprinzӑtoarele stomacuri ale mesenilor. Dupӑ ultimele cuvinte ale gazdei, care sunt ultimele ale relatӑrii unui prânz boieresc cu un final tragic, nu pot sӑ spun altceva decât: sӑracii... Cu duhul!...



”Ce frumoasă e! Nu știu originalul dar sună excelent, semn că traducerea i-a dat ceva-n plus.” Poteci de dor




Sus