Miercuri, 23 Octombrie 2019
Miercuri, 23 Octombrie 2019


Călimară



Am mai spus-o, sau, citându-l pe inegalabilul George Pruteanu, „dacӑ nu v-am mai spus-o, o repet”. O carte se poate distinge prin acțiunea imaginatӑ de autor, sau prin limbajul folosit. Cea de fațӑ nu exceleazӑ la capitolul acțiune; stӑ, în schimb, excelent la partea de limbaj, care dӑ cititorului destule momente de plӑcutӑ tresӑrire când se întâlnește cu interesantele inovații ale scriitorului.



Și iată, cum e viața. Stau cu cartea lui Haldor Laxness și parcă nu am puterea de a lăsa din mână ultimele pagini. Lume fermecată, o odisee când personală, când comunitară islandeză, cu personaje care târăsc în spinare complexele minoritare clasice.



Gӑsesc în cartea lui Karinthy o ironie finӑ, cu ușoare urme de rӑutӑcioasӑ invidie împotriva celui mai bun elev al clasei, Steinmann. La ora de matematicӑ, profesorul îi propune o problemӑ cu un con. Elevul premiant, „numai el știe cât de con este conul pe care îl ia”, șî își spune: „Eu, Steinmann, cel mai bun elev din clasӑ, iau un con, fiind însӑrcinat de societate ca cel mai indicat pentru aceastӑ treabӑ. Încӑ nu știu pentru ce iau conul, dar puteți fi liniștiți cu toții cӑ orice s-ar întâmpla cu el eu îmi voi face datoria cu vârf și îndesat”.



Adrian Hamzea și A.I. Brumaru, care ne oferӑ neștiute „picӑturi” de istorie. Ei precizeazӑ, de exemplu, cӑ niște versuri sunt începutul unui cântec al românilor din oastea lui Rákoczi Ferenc. Desigur cӑ pierderea iminentӑ a Ardealului incitӑ spiritele unor personaje care încep sӑ-și imagineze scenarii: ce-ar fi fost dacӑ ungurii i-ar fi expediat-o președintelui american Wilson „mӑcar pe câteva sӑptӑmâni” pe Fedák Sári, o actrițӑ celebrӑ, generalului francez Berthelot i-ar fi dat cadou „o moșie cât o pustӑ, cu un castel mai acӑtӑrii”, sau dacӑ la negocierile de pace Károly Mihály nu s-ar fi prezentat în costum de vânӑtoare.



Cartea lui Kuncz Aladár se citește încet, ca orice mărturie personală a cuiva care a trăit un fapt istoric reprobabil. Autorul are un talent descriptiv rar întâlnit, tablourile create de el au ceva din virtutea unei fotografii bune, genul care pare că a oprit timpul în loc, pentru a putea surprinde cel mai mic amănunt. Portrete de prieteni, de neprieteni, descrieri de situații sau locuri înconjurătoare, toate au darul de a te transpune în atmosfera apăsătoare a detenției.



Ne mai mirӑm cӑ Europa se uitӑ cu un ochi critic, emanând suspiciune, la noi? Niciun om nu-și alege locul unde sau timpul când sӑ se nascӑ. Țara în care s-a nӑscut Hollósy se numea Ungaria, acum se numește România. Care-i problema? Evident, problema e doar în mințile unora...



De fapt, bӑșcӑlia autorului se îndreaptӑ spre regimul comunist în care trӑia când a scris „Marele coordonator”. Nu știu cum a scӑpat de cenzurӑ aceastӑ carte, apӑrutӑ în 1978! Din când în când, Bajor Andor mai face câte o „înțepӑturӑ” la adresa fostului regim. Îi atrage atenția lui Homer cӑ „Odiseu, care deține un cal de lemn atât de mare, este în fond un chiabur, fapt care, de altfel, explicӑ pe deplin și motivul intrigii”.




Sus