Miercuri, 21 August 2019
Miercuri, 21 August 2019


Călimară



Un roman – așa cum am mai notat – absolut original, cu o primă parte distractivă (tragicomică), și cu a doua parte... debutând cu umor negru, înăbușindu-se însă într-o anxietate generalizată, cu aspecte depresiv-filozofice. De parcă autorul ar fi vrut să termină această călătorie nu după ora exactă din Uniunea Sovietică/Rusia, ci după Orwell, în 1984.



Un roman ucrainean modern, care aleargă, își ascultă inima accelerată, alături de cititori măsurând pulsul crescând non stop. O Oksana Zabușko aproape de a intra în literatura de elită a Europei, aducând Ucrainei moderne medalii la jocurile literare sangvinice. O Wirginia Wolf ucraineană pusă pe viteza de 45 în loc de 33.



Lectura antologiei îl stabilește ca leitmotiv pe Gheoghe Doja în traducere sau Dózsa György în maghiară.



„A szőke Ágnes dalai” („Cântecele blondei Ágnes”) este o melodie inexistentă în lumea reală, care își face molcom cuib în subconștient, devenind martor și complice la toate gândurile voite și involuntare, care invadează sufletul uman când se găsește față în față cu una dintre caracteristicile materiei vii, reproducerea.



La Péter Esterházy, personajul principal al romanului e el însuși și mărturisește că fost târît efectiv de inconștiența tinereții într-o lume ce părea liberă de bariere trupești, dar era depravată: ,,Viața ne-a ieșit în întâmpinare sub forma femeilor, a băuturii, a petrecerilor, a găștii, a aventurilor de la bal, iar noi am făcut față provocării și nu ne-am dat în lături.” (p. 50).



Lina nu se uită că ”viitoarea sa victimă” e politician, bancher sau chiar personaj al lumii interlope. Lina, una, două... puff! cu pumnul, și bancherul este adunat de sub masă...Închisă pe nedrept, Lina – pașnica vânzătoare de flori – bate unul câte unul interlopii care o cred pradă ușoară. Dimineața celula închisorii arată ca după bombardament. Colegii din celulă – hoți, prostituate –zac unul încoace, unul încolo, povestind oamenilor de ordine cum i-a bătut Lina, care s-a dovedit a fi și o bună luptătoare kick-box, luptându-se sălbatic pentru onoarea ei, folosind – în caz de superioritate clară a atacatorilor – și piciorul, ba mai mult, în cazuri excepționale amândouă picioarele...



Eu rӑmân la pӑrerea cӑ autorul a dorit ca romanul sӑ nu poatӑ fi încadrat în totalitate în niciun curent literar, în niciun stil. „Nicio artӑ” este o curgere continuӑ de amintiri, luӑri de poziție socialӑ, de duioșie, de regrete, de mândrie sportivo-patrioticӑ, de superbe fragmente de literaturӑ de cea mai bunӑ calitate. Și nu sunt sigur cӑ i-am gӑsit toate aspectele posibile acestei cӑrți…




Sus