Duminică, 16 Iunie 2019
Duminică, 16 Iunie 2019


Călimară / Morala creștină nu este o închisoare

Morala creștină nu este o închisoare

Morala creștină nu poate fi redusă doar la obligații și minimalizată doar la ,,un cod de prescripții și interdicții transmise în Biserică pentru a menține poporul în ascultare, în detrimentul libertății” (Servais Th. Pinckaers, Morala Catolică, Editura Arhipiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2008, p. 5).

Ea nu este nicidecum opresivă și nici conservatoare și nici nu îngrădește libertatea umană. Deasemenea nu se este ,,o colivie sau o închisoare care ne privează de libertate”(Sinteza moralei catolice, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2007, p. 2). Ca punct de pornire sunt cuvintele lui Isus Cristos din Evanghelia după Matei: ,,Dacă vrei să intri în viață păzește poruncile” (Matei 11, 17). De exemplu, respectarea codului juridic asigură o viața liniștită fără furturi, înșelăciuni sau omoruri. Este de remarcat că Isus Cristos nu se referă doar legea civilă, ci la legea naturală, înscrisă în inima omului.

Este de remarcat că morala creștină are ca obiect de studiu faptele izvorâte din voința liberă a omului. Exercitarea libertății nu este un joc perfect, ci ,,doar cel mai potrivit printre jocurile care asigură fericirea individului” (Mihail Radu Solcan, ,,Jocul libertății și limitele puterii”, în Limitele puterii, coordonatori: Adrian Paul Iliescu, Mihail Radu Solcan, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p. 179). Atunci misiunea moraliștilor devine complicată ,,asemeni activății procesului de educație” (Servais Th. Pinckaers, op. cit., p. 5).

Educația morală trebuie să pornească de la omul care are ,,înclinația spre bine... , un instinct spiritual primar, de nedefinit ca atare” (ibidem, p. 81). Acest bine nu constituie o simplă datorie, ci se definește ca o stare ce aduce bucurie deoarece lipsa binelui determină ,,o mișcare către el ca un scop” (ibidem).

De precizat că binele nu poate fi idealizat și folosit de structurile politice spre a atrage voturile. umane. Din punct de vedere moral nu poate fi contestată ,,diversitatea regimurilor politice” (Wilhelm Dancă, Și cred și gândesc, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, București, 2013, p. 271) dar cu condiția ca ele ,să contribuie la binele legitim al comunității care le adoptă” (ibidem).

Morala religioasă, în accepție catolică, impune exigentă, fiind bazată pe ,,un angajament care propune un ideal foarte înalt, adică acela de trăi ca fii al lui Dumnezeu” (Sinteza moralei catolice, op. cit., p. 8). Pe acest drum oameni sunt călăuziți de ,,exemplul Domnului Nostru Isus Cristos, al Sfintei Fecioare Maria și al sfinților, și mai ale harul Dudului Sfânt care ne este dăruit prin sacramente și pe care îl putem cere în rugăciune” (ibidem). Se observă că intervine aici un element antropologic ,,al provocării actului credinței” (Vladimir Petercă, Calea spre oameni, Editura Sapienția, Iași, 2011, p. 598) și astfel, taina lui Dumnezeu devine un răspuns la taina omului (ibidem).



Pierre Teilhard de Chardin (n. 1 mai 1881, Clermont-Ferrand - d. 10 aprilie 1955, New York) a fost un iezuit francez, geolog, paleontolog, fizician, antropolog și teolog. A încercat să armonizeze teoria evoluționistă cu creștinismul. A fost profesor de geologie și de paleontologie la Institutul Catolic din Paris și președinte al Societății Franceze de Geologie. A efectuat cercetări științifice în Africa și Asia, contribuind la descoperirea sinantropului.

De precizat că omul raportat la Dumnezeu este omul frumos, văzut ,,nu ca un centru al Universului, așa cum au crezut cu naivitate mulți în trecut, ci precum ceea ce este mai frumos, omul ca săgeată care urcă spre marea sinteză biologică, omul cheia, capul Universului și frontul avansat al vieții” (Emile Rideau, La pensée de Teilhard de Chardin, Seuil, Paris, 1965, p. 50).





Sus