Miercuri, 12 Decembrie 2018
Miercuri, 12 Decembrie 2018


Călimară / Expoziția profesoarei Eperjesi Noémi la Tîrgu-Mureș

Expoziția profesoarei Eperjesi Noémi la Tîrgu-Mureș

Pe lângă cariera în învățământ, doamna Eperjesi Noémi este graficiană, ilustratoare, iar lucrările și tablourile sale pot fi admirate într-o expoziție la Casa Memorială „Bernády György”. Despre detaliile expoziției, despre drumul ei în învățământ, despre sincronizarea artei cu predarea cât și despre relația profesoarei-artiste cu elevii, citiți în interviul de mai jos.



– Când și cum ați început să pictați?

– Încă de mică am început să pictez. Deja la vârsta de 3 ani mi s-a arătat talentul, la grădiniță. Educatoarele au fost foarte atente la stilul meu, la modul în care țineam creionul, la modul în care abordam câte o temă, la modul în care coloram. De mică mi-a plăcut să desenez, desenez chiar de când mă știu.

– Ce fel de studii ați urmat?

– În clasele V-VIII am avut oportunitatea de a urma ore de desen, sculptură și pictură în paralel cu școala. Astfel, am avut aproximativ cu 9-10 ore mai mult decât copiii obișnuiți, fapt ce nu era ușor la început. După ce am terminat clasa a VIII-a, mă gândeam să-mi continui studiile într-un liceu pedagogic, pentru că îmi erau foarte dragi copiii, dar am primit vestea că se înființează Liceul de Artă la Zalău (eu sunt din Zalău), atunci era prima generație și mi s-a propus să mă duc la un domn pictor care este fondatorul acestui liceu, la domnul Szabó Vilmos. Cu lucrările, cu desenele, cu picturile într-o plăsuță am mers la el și după această întâlnire am decis că aici îmi voi urma studiile.

După liceu am mers la Oradea, la Facultatea de Arte Vizuale, secția Pedagogia Artei de 5 ani. Decizia a fost luată tot la propunerea domnului Szabó Vilmos, care este mentorul meu. Practic, dânsul m-a promovat, m-a îndrumat și mi-a spus că la facultate o să găsesc și modulul pedagogic și dacă în timp îmi doresc să predau atunci o să am această oportunitate.



– Ce pictați de obicei?

– Chiar la început nu am pictat, mi-a plăcut foarte mult creionul și hârtia. suportul hârtiei. Pe suportul bidimensional am încercat să realizez lucrările în așa fel încât să pară tridimensionale. Mi-a plăcut linia foarte mult, și mai tot timpul m-am inspirat din natură. Copacii, rădăcinele, formele naturii tot timpul m-au inspirat! Îmi place hașura, nuanțele de gri, pastelul, baițul, țesuturile colorate, acestea împreună formează universul meu. Mai nou, am început să lucrez și pe pânză unde am folosit culori acrilice și culori în ulei. Eu am avut o copilărie foarte grea și din cauza aceasta nu am simțit culorile.

Lucram natura, obiectele, obiectele vechi. Aici {în cadrul expoziției} se văd lucrări doar din ultimii 6 ani, dar sunt grafice, sunt lucrări în pastel unde am folosit foarte multă ceață, foarte multe subînțelesuri. În perioada de liceu am avut posibilitatea să merg cu domnul Szabó Vilmos în tabere de creație, acolo m-a învățat dânsul cum să văd frumosul și cum să încerc să-l introduc în creațiile mele.



– Dacă mă uit peste lucrările expuse, observ că într-un colț domină o culoare, de exemplu verdele, într-alta galbenul. Această orânduire depinde de starea dumneavostră psihică?

–  În tablourile mele în care se văd culori foarte vii, unde verdele domină foarte mult sau galbenul, căldura: acolo deja este un joc. Practic, eu mă joc, după gustul meu, cu arta. Intervine și starea psihică, dar și timpul, vremea: dacă este foarte mult soare, e foarte mult galben, dacă vremea este cețoasă, și lucrarea este cețoasă. Mă joc, practic, cu atmosfera, ceea ce este foarte greu, în orice caz.



–  Mi-ați povestit mai înainte că v-ați gândit la profilul pedagogic, iar în prezent predați. Cum s-a întâmplat acest lucru?

 –  La început, nu mi-a plăcut ideea, pentru că părinții mei erau în învățământ și i-am văzut cât de mult se chinuie și cât de mic este salariul și mi-am zis: eu nu vreau să ajung acolo. Totodată, în timpul facultății, am avut un an modulul pedagogic, în cadrul căruia am predat la o școală. Într-o săptămână, mergeam de două ori la școala respectivă. Mi-a plăcut foarte mult și am stăpânit copiii foarte bine, chiar întotdeauna am putut stăpânit foarte bine copiii, și i-am înțeles mereu. După ce am terminat facultatea, am mers la inspectorat și am întrebat dacă este vreun post liber, dacă sunt ore de desen. Acolo mi s-a răspuns că nu sunt, dar să devin învățătoare, pentru că este nevoie de cadre. M-am enervat și nu m-am mai dus (își aduce aminte zâmbind). Am lucrat 4 ani pe postul de creatoare de modă la o firmă, am creat diferite hăinuțe, lenjerii, am prezentat parade de modă în Brașov, în București, în Cluj, până-n 2008 când s-a închis fabrica. Atunci n-am mai avut încotro, am dat examenul, am găsit un loc și de atunci sunt profesoară.



– Cum puteți sincroniza pictura cu activiatea didactică?

– În primul rând, îmi plac foarte mult copiii și am învățat foarte mult de la copii. Foarte multe idei se pot prelua de la copii. Sincronizarea nu mi se pare grea, dar trebuie să recunosc că e un ajutor foarte mare pentru mine faptul că avem vacanțe! Că avem ore în care copiii lucrează, iar eu de obicei îmi duc lucrarea sau schița la care lucrez în perioada respectivă și la școală și când am posibilitatea o lucrez și în timpul orelor, sau în pauză. Eu mă pot sincroniza foarte bine, probabil dacă aș avea copii ar fi mai greu, dar merge, pot să fac asta.




– După toate cele povestite, consider că sunteți un exemplu pentru copii. Dumneavoastră cum simțiți?


– Eu sunt doar de un an de zile la Tîrgu-Mureș, la început nu mi-a fost ușor pentru că nu mă cunoșteau, nu mă știau. Dar văzând mapa, văzând creioanele mele colorate, cum încep și eu să mi le deschid, au început să devină curioși. Desigur, foștii mei elevi, fostul meu oraș {Zalău} au fost foarte mulțumiți. Am fost foarte apreciată și, într-adevăr, le-am dat idei, le-am îmbogățit viața cu frumos, pentru că asta contează cel mai mult de fapt. Scopul meu este ca să înțeleagă copiii frumosul, să deosebească urâtul de frumos și să aibă și ei un stil propriu, să cunoască puțin arta, pentru că e o parte din cultura generală, practic. Într-adevăr, copiii mă privesc cu interes pentru că mă ocup de mai multe lucruri.

                                                           
 




Sus