Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Călimară / Bálint Szilárd, poetul construit din praf și aer

Bálint Szilárd, poetul construit din praf și aer

La Cluj-Napoca, serile de luni sunt dedicate iubitorilor de literatură și celor însetați după poezie adevărată și pură. Cercul de Literatură „Bretter György” oferă șansa tinerilor poeți să-și extindă aripile și să învețe să zboare în aerul dulce al logosului. Prin criticile stimulative, bobocii în ale creației sunt inițiați în tainele poeziei contemporane, fiind încurajați să-și continue activitatea la un nivel mai înalt.



Săptămâna aceasta, în cadrul cercului, a debutat și Bálint Szilárd, un tânăr de 20 de ani din Vârșolț, județul Sălaj, student la Teologia Reformată din Cluj. El a recitat șapte dintre poeziile sale, stârnind atât admirația, cât și neînțelegerea publicului care s-a adunat în număr mare la Cafeneaua Bulgakov pentru acest eveniment. Prima reacție a vecinului meu de masă a fost: “Ce poezii complexe!”. La fel au simțit și organizatorii, care au oferit 10 minute de pauză pentru ca publicul să se poate adânci în creațiile tânărului.

Dezbaterea a început cu două întrebări: Cum se construiește lumea vizuală a poeziilor și care este relația concretă cu femeia: obiectualizarea sau jocul ironic? Poeții deja inițiați în ale literaturii au remarcat că Szilárd este foarte talentat, din punct de vedere structural poeziile sale sunt perfecte, dar încă are de lucrat la mesajul operelor sale. I-au atras atenția și asupra utilizării prea frecvente a adjectivelor cu efect patetic, simțind că vrea să ofere prea mult cu structuri bombastice, acest lucru nereușindu-i de cele mai multe ori.
 


Totodată, perfecțiunea rimelor și a ritmului a stârnit admirația celorlalți începători, cu toate că au simțit că în spatele acelei gândiri adânci se ascunde un „Eu” ironic, care nu ia în serios poziția sa de poet.
După toate observațiile publicului entuziasmat, am așteptat cu nerăbdare să aflu personal povestea acestui tânăr talentat, prima mea întrebare semnificativă fiind motivul pentru care a luat stiloul în mână pentru a-și materializa sentimentele, trăirile.
 


“Prima mea poezie a luat naștere în clasa a IX-a, când mi-a plăcut foarte mult de o fată și i-am scris doar din glumă, această primă creație a mea având mai mult un ton neserios. Ceea ce pe atunci a fost normal, pentru că nu-mi plăcea să creez, nu mă interesa acest domeniu, și nici măcar nu citeam poezii (ceea ce nu prea fac nici în ziua de azi, deși îmi place literatura). Adevărata mea relație cu poezia a început la fel ca la cei mai mulți băieți: datorită unei fete. Am simțit că am întâlnit fata ideală, și am vrut să o cunosc mai bine, dar acesta a fost un proces mai lung, căci ea nu prea era comunicativă. Singura mea șansă era să fac rost de numărul ei de telefon, misiune care a eșuat la rândul ei.

Așa că am venit cu ideea de a-i scrie câte o poezie pentru fiecare număr, deși pe atunci nu știam cum se scrie corect a poezie. Dar ea a părut încântată, deci am început să scriu, nici măcar nu-mi aduc aminte, despre ce, știu doar că ea și-a notat în jurnal aceste mici creații. Am creat astfel nouă poezioare, dar nu am avut răbdare să aștept și ultimul număr, deci am început să scriu un SMS pe fiecare combinație rămasă, cred că erau vreo zece. Aceasta este prima mea poveste de reușită, care m-a inspirat să continui să-i scriu, fără intenții serioase, dar am făcut-o în stilul lui Petőfi, căci el era singurul poet cunoscut pentru mine pe vremea aceea, nu-l citisem nici măcar pe József Attila. Mai apoi, am decis să-mi arăt creațiile și altora, așa că m-am adresat unei profesoare, care însă m-a cam descurajat, spunându-mi să nu mă cred deosebit, căci fiecare băiat scrie câte o poezie pentru o fată.
 


Din fericire, nu mi-am pierdut cheful de a scrie, așa că am început să scriu și despre alte teme, mai ales despre copilăria mea. Profesoara mea de maghiară m-a încurajat să-mi trimit creațiile la revista Helikon, ceea ce am și făcut anul trecut, dar trebuia să aștept mult pentru un răspuns, perioadă ce m-a cam întristat, căci am pierdut orice speranță. Dar peste o lună și jumătate am primit răspunsul mult așteptat de la Karácsonyi Zsolt, care acum este editorul principal la această revistă, însă el mi-a reproșat că se vede că citesc poeți mai vechi, stilul meu fiind mai greoi. Dar el, totuși, mi-ar publica poeziile, ceea ce mi-a dat un impuls extraordinar. De atunci scriu încontinuu, deși am avut perioadele mele de criză; am încetat chiar să scriu pentru câteva luni pentru a mă decide dacă asta este ceea ce vreau eu să fac. Simt că nu vreau ca scrisul să devină idolul meu, nu vreau să fie pe primul loc în viața mea, ceea ce sunt convins că nici nu va deveni.”

-Cum ai ajuns să participi la acest eveniment? Cum ai intrat în acest cuib de literanzi?

“Gothár Tamás, președintele adjunct al acestui cerc a fost cel care m-a sunat, rugându-mă să iau parte la acest eveniment, căci ne cunoșteam de mai înainte. El scrie poezii libere, care mie îmi plac foarte mult, și cu încetul s-a format între noi o relație de prietenie, trimițându-ne scrierile recente. La începu,t l-am refuzat, pentru că eram convins că cei de aici mă vor termina împreună cu poeziile mele, primul motiv fiind că eu nu scriu poezii “din ziua de azi”, eu sunt mai tradițional, iar stilul meu diferă de cel al celor care au mai recitat la acest cerc. Știam că nu le vor plăcea creațiile mele. Dar, totuși, m-am gândit că fiecare poet trebuie să treacă prin această experiență, cu siguranță voi avea de învățat, deci am acceptat într-un final, deși Tamás mi-a spus că voi apărea doar peste șase săptămâni, care s-au scurtat la două.”

-Cum ai trăit experiența din această seară? Ce părere ai despre sfaturile primite?

“Sfaturile pe care le-am primit referitoare la structura și prozodia poeziilor mele îmi sunt cunoscute, căci în scurta perioadă de când scriu le-am auzit de la mai multe persoane, deci mi-a prins bine să fiu îndrumat corect și astăzi. Cum ar fi, știu că ar trebui să scriu mai liber, să nu fiu atât de strict în privința formei, a structurii, și să nu folosesc adjective prea izbitoare sau patetice. Știu și că ar trebui să mă apuc să citesc poezie contemporană pentru a-mi înnoi limbajul și vocabularul, deși nu prea îmi plac creațiile din ziua de azi. M-au deranjat un pic criticile cu tentă subiectivă, de exemplu cele referitoare la meseria pe care mi-am ales-o, cea de teolog, sau cele în care am fost întrebat dacă pentru mine femeia este doar un obiect. Desigur că nu este, m-am simțit ca un dominator care deține un harem asupra căruia își poate exercita puteriile. Nu a fost un sentiment plăcut. Eu respect femeile, și am avut multe poezii în care le-am urcat pe un piedestal, cum ar fi și în prima poezie recitată în seara asta, „Serenadă”. Aici am simțit că poate nu am fost înțeles pe deplin de către auditoriu, ceea ce poate este mai bine pentru toți, căci niciodată nu voi putea să-mi dezgolesc complet sufletul în fața publicului.”

-În seara asta ne-ai prezentat mai mult poezii de dragoste, creații în care se îmbină îmbrățișarea tandră cu cea agresivă. Cu siguranță scrii și despre alte teme.

„Desigur, scriu foarte multe poezii pentru copii, căci îi iubec foarte mult, îmi place literatura pentru copii, căci are o inocență aparte; citesc chiar mai multă literatură pentru copii decât literature clasică, nu demult am terminat cartea intitulată Pinocchio. Cred că acesta este un mod de apărare, de refugiere. Dar oricum, a scrie poezie pentru copii este mult mai greu câteodată decât a scrie poezii „normale”. Am încercat să scriu și proză, dar sunt conștient că a scrie proză este un lucru mult mai complex, de aceea nu-mi voi arăta scrierile nimănui, deocamdată.”

Talentul poate fi perceput în multe feluri de către tinerii începători. Totuși, părerea mea este că puritatea unui act creativ constă în sinceritatea și modestia de care poate da dovadă poetul atât în scrierile sale, cât și în viața reală. Szilárd este unul dintre acești poeți, care m-a învățat, totodată, că reacțiile negative la activitățile noastre pot fi la fel de constructive ca și cele pozitive, și că cel mai important aspect al vieții noastre este încrederea de sine care ne dă putere să ne ridicăm și să mergem mai departe după fiecare cădere. Căci nimic nu trebuie să ne îndepărteze de pasiunea noastră!

Mult succes în continuare!




Sus