Marţi, 17 Octombrie 2017
Marţi, 17 Octombrie 2017


Călimară / Pe urmele omului și a mașinii lui Thomas Molnár


În urmele omului și a mașinii lui Thomas Molnár

Stimate domnule Francisc Szombatfalvi-Török, președintele Asociației Civice de Cultură Maghiară din Sibiu

Ați declarat acum câțiva ani, la Casa Culturii Maghiare din Sibiu, că românii nu cunosc cultura maghiară. Sunt de acord cu Dvs. După cum știți, l-am tradus din franceză în română pe marele om de cultură maghiar Thomas Molnár, care, din păcate, nu e prea cunoscut în Transilvania, nici de români, nici de maghiari. Traducerea e reușită, au spus-o alții mai importanți decât mine. 

Nu e reușită doar pentru că am terminat masteratul de Traductologie la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu ca șef de promoție. E reușită și pentru că am pus suflet în ceea ce am făcut. Eu am dialogat cu savantul Molnár, care mi-a trimis, cu eforturi supraomenești, un bilet de adio, pe care vi l-am arătat cu ceva timp în urmă. Mă simt deci pe undeva dator să continui opera acestui excepțional om de cultură, unul dintre cei mai mari pe care l-a dat maghiarimea în secolul XX.

În ziarul local „Turnul sfatului" am acordat un interviu în trei părți în care am pledat pentru cunoașterea cărții de suflet a profesorului Thomas Molnár, care a plecat în lumea de dincolo cu speranța că o parte din opera sa va fi tipărită și în limba română.

Prima carte pe care am scris-o a fost dedicată lui Thomas Molnár, iar în a doua carte a mea am dat citate și din opera sa. Ar fi binevenită poate continuarea editării în limba română a operei savantului maghiar, ca să cunoască și românii mai bine cultura maghiară, prin intermediul unuia dintre marii ei cărturari, care a trăit zece ani la Oradea.

Dacă am avea drepturile de autor pentru cărțile pe care profesorul Molnár le-a scris în franceză, eu m-aș angaja să traduc cu competență și măiestrie aceste cărți, iar apoi să mă ocup de lansarea, difuzarea și promovarea lor. 

Chiar dacă ele vor fi citite doar de o elită a intelectualității românești, tot ar fi un pas înainte. Pentru că editarea operei savantului maghiar poate reprezenta și o punte de legătură între popoarele român și maghiar, mai ales că Thomas Molnár și-a însușit și limba română, în cei zece ani petrecuți în Oradea, la școală.

Prin editarea operei profesorului Thomas Molnár s-ar înfăptui nu doar un act de cultură pe care mi-au cerut mai mulți cititori după apariția primei lui cărți în limba română, tradusă și prefațată de mine. Ar fi și un omagiu adus acestei personalități excepționale a culturii maghiare și universale, fără de care lumea ar fi, fără îndoială, mai săracă spiritual.


Cu sinceritate, 
Prof. Manuel Valeriu 
Membru al Ligii Scriitorilor din România




Sus