Miercuri, 26 Iunie 2019
Miercuri, 26 Iunie 2019


Călimară / Pasărea Phoenix din Aiud - Adnotări pentru istoria Colegiului „Bethlen Gábor”

Pasărea Phoenix din Aiud - Adnotări pentru istoria Colegiului „Bethlen Gábor” 

De-a lungul a aproape 400 de ani de lungă istorie a Colegiului „Bethlen Gábor” din Aiud ni se oferă posibilitatea să explorăm informații din diverse publicații care ne dezvăluie repere importante ale evoluției acestei instituții.

Lansarea cărții a avut loc în Aiud, în data de 6 mai, la Colegiul Național Bethlen Gábor, iar în aceiași zi și în cadrul Colocviilor Culturale Maghiare din Transilvania organizat de Centrul Cultural Liviu Rebreanu - Aiud.



Autorii acestei cărți au decis să abordeze întrebări mai puțin tratate în alte cercetări, pentru a aprofunda cunoștințele generale cu privire la o școală care a însemnat începutul pentru atât de mulți intelectuali și oameni de seamă în diverse domenii.

Am putea numi instituția drept „o pasăre Phoenix”, deaorece de-a lungul istoriei au apărut multe obstacole în dezvoltarea ei. A ars până la temelii de mai multe ori, și totuși instituția a fost întotdeauna capabilă să reînvie, pentru a redeveni mediul prielnic de studii pentru mii de studenți din Transilvania, care nu au putut să-și permită să studieze în străinătate, la Heidelberg sau Kosice.



Fiind una dintre cele mai importante școli maghiare din Transilvania, Colegiul „Bethlen Gábor” a fost fondat în 1622 de către Gábor Bethlen (1580-1629), principe al Transilvaniei. Situată inițial în Alba Iulia, instituția a fost mutată la Aiud în 1662. După distrugerile masive din Aiud, în 1704 o nouă eră a început în viața instituției, în care perioadă Pápai Pariz Ferenc (1649-1716) a jucat un rol foarte important.

Datorită ajutorului financiar primit de la George I al Marii Britanii, vechiul colegiu a fost reconstruit între anii 1720-1743. În timpul secolului al 18-lea înfloritoarele colecții ale instituției (biblioteca, colecția de exponate din domeniul științelor naturii) a crescut în mod continuu. La începutul secolului al 19-lea școala a deținut o „moară de hârtie” proprie, tipografie și cărămidărie. Dezvoltarea a continuat cu construcția aripii de sud între anii 1826-1836. În 1849, instituția s-a confruntat cu o nouă distrugere semnificativă. În perioada revoluției pașoptiste a fost distrus nu numai orașul ci au căzut pradă flăcărilor și clădirea școlii și prețioasele colecții pe care le adăpostea.

După câțiva ani de eforturi de recuperare, școala a început iarăși să reînvie. Din cauza stării sale deteriorate, colegiul vechi a fost demolat. În schimb o aripă nouă a fost construită între anii 1884-1887.

Dezvoltarea nu a încetinit în acest moment, în curând a fost construită clădirea Gimnaziului (1896), iar la scurt timp după asta și clădirea spitalului școlii (1906). Ultima construcție importantă a fost clădirea „Kós”, numită astfel după numele proiectantului, celebrul arhitect maghiar Károly Kós.



În secolul al 20-lea, schimbările politice au împiedicat instituția în evoluțiile ulterioare. În 1921, naționalizarea modifică statutul instituției, majoritatea terenurilor aflate în proprietatea sa fiind luate. În 1948, toate proprietățile rămase au fost preluate de stat, statutul ei de școală confesională reformată fiind anulat. Din 1948, instituția a avut diverse denumiri și clasificări, în 1982, s-a impus transformarea sa treptată în școală cu predare în limba română.

Schimbarea pozitivă a sosit în 1990, când instituția a redevenit din nou o școală maghiară. Un foarte mare câștig a fost că Liceul pedagogic cu un îndelungat și strălucit trecut a putut, de asemenea, reporni. În anul 1997 fațada clădirii principale a fost renovată, așa că a dat fundalul perfect pentru festivitatea de aniversare a 375 de ani de existență a școlii. În 2004, instituția a revenit la originile sale, deoarece Biserica Reformată din Transilvania a câștigat din nou dreptul de proprietate asupra sa.
Principalul imbold pentru realizarea aceastei cărți au fost lucrările de renovare, care au început în anul 2011.

Ca rezultat al renovării instituția a întinerit complet, recâștigand vechea sa splendoare.

Cartea este rezultatul unei valoroase colaborări între foști studenți, profesori și angajații instituției. Krizbai Jenő, profesor de istorie al școlii, a prezentat istoria instituției, de la început până în secolul al 20-lea. Kapitány-Horváth Zsuzsa , ca istoric de artă, dezvăluie micile detalii ale istoriei clădirilor prin prezentarea celor mai importanți arhitecți care au contribuit la realizarea acestora.


De-a lungul anilor, instituția a fost capabilă de a realiza colecții importante, cum ar fi Biblioteca și Muzeul de Științele ale Naturii. Istoria bibliotecii ne este prezentată de către bibliotecara Gordan Edina, Muzeul de Științe ale Naturii „își deschide porțile” prin cuvintele lui Dvorácsek Ágoston, profesor de fizică. Acum, că știm foarte multe despre trecut, e timpul să vorbim și despre prezent. Ildikó Szőcs, director al instituției, ne prezintă situația școlii în zilele noastre, ca o insulă pentru minoritatea maghiară din Transilvania. Grafica, proiectarea coperții, a fost acordată fostului student Vass József, în timp ce noi putem să fim recunoscători pentru frumoasele fotografii ale fotografei Lőrincz Kinga.

  

Au trecut mulți ani, dar școala funcționează în aproape același mod, cum își va fi imaginat și Bethlen Gábor, în urmă cu aproape 400 de ani - este și va fi insula cunoașterii pentru minoritatea maghiară din Transilvania.




Sus