Marţi, 17 Septembrie 2019
Marţi, 17 Septembrie 2019


Călimară / Craiova, un pol internațional al teatrului

Craiova, un pol internațional al teatrului

Shakespeare a devenit parte din viața noastră. A noastră, a tuturor, a noastră, a craiovenilor, cu atât mai mult. O dată la doi ani ne însuflețim pe durata unui festival care-i poartă numele, în teatrul aflat într-o piață care de curând a fost botezată cu numele marelui dramaturg și poet.



                                                       Fotografii: Albert Dobrin

Și dacă a venit vorba despre un tribut în onoarea unui om, eu nu mă pot reține în a nu gândi la semnele prețuirii pe care Craiova o are de arătat celui care a creat și a perseverat în a impune această amprentă de cultură pe viața acestui oraș: Emil Boroghină.

La fiecare doi, în aprilie, teatrul capătă aura unui templu. Pentru a zecea oara, în 2016, am avut prilejul de a vedea câteva dintre creațiile marelui dramaturg in viziunea unor regizori și a unor trupe din toată lumea.

Fiecare ediție a avut câte o temă, ca de exemplu: 'Lumea-i un teatru, noi suntem actorii' (2012), 'Shakespeare al tuturor' (2014), 'Shakespeare pentru eternitate' (2016).

De neuitat este ediția dedicată în exclusivitate lui Hamlet (2010), prilej al unei panorame mondiale a viziunilor acestei piese de referință. O referință perenă fiind spectacolul creat de Thomas Ostermeier, un vârf greu de egalat.



Așa cum, deși în teatrul craiovean a devenit o obișnuință reprezentarea unor spectacole create de magicianul Robert Wilson, fără egal este întruparea sonetelor.

Festivalul craiovean a fost asimilat unei elite a teatrului și a obișnuit publicul cu marea calitate.
Ediția din acest an a avut și ea câteva repere remarcabile.

A fost mai întâi debutul în forță al companiei japoneze din Saitama, a continuat cu creația lui Luk Perceval, cu trupa Baltic House din Sankt Petersburg, pentru ca apoi toată lumea să aștepte finalul apoteotic cu creația lui Thomas Ostermeier, având o deschidere de același calibru prin Roberto Castellucci.



Dacă 'Richard III' a reiterat capacitatea de inovare a regizorului german și a lui Lars Eidinger, italienii au valorificat spațiul de joc, holul impunător al Universității craiovene, clădire inițial destinată a fi Palat de Justiție. Clădire cu stil eclectic, cu coloane amintind de Roma antică, astfel că spațiul de joc s-a asortat cu piesa prezentată, 'Julius Caesar'.

Actorii îmbrăcați în albul togilor romane au creat o atmosferă care va dăinui mult timp în memoria spectatorilor. A privilegiaților, am putea spune, glumind, având în vedere că au putut fi prezenți mult prea puțini față de câți ar fi dorit, care au rămas pe afară ostoindu-și speranța infirmată a unui bilet în plus, a unui loc miraculos. Chiar fiind două reprezentații succesive.

Dar a devenit limpede că festivalul acesta impune cel puțin dublarea reprezentațiilor, având în vederea numărul tot mai mare al doritorilor de teatru. Din Craiova dar și din țară. Ca să nu mai vorbim de invitații din afară, prieteni constanți ai festivalului, din ce în ce mai mulți. Inedit a fost faptul, în acest an, când Premiul Europa pentru Teatru a poposit la Craiova, imediat în continuarea festivalului Shakespeare, că o cerere masivă de locuri la spectacolul creat de Ostermeier a venit din partea jurnaliștilor și oamenilor de teatru italieni și nu numai.



Și dacă am amintit de Premiul Europa, aflat la a XV-a ediție, trebuie să amintim că a fost o provocare pentru oraș. Mândru de această postură, poate prea mândru, a încercat să se ridice la nivelul aspirațiilor sale și ale așteptărilor unui asemenea eveniment. Tradiționala căldură a românilor a fost reconfirmată, dar cu obiectivitate trebuie să recunoaștem și că au fost câteva detalii care ar fi putut fi mai bine gestionate mai bine. Pentru toți a fost un bun prilej de a vedea ce se mai joacă pe continent, de a observa tendințe și teme.

Astfel am putut urmări un inedit spectacol oferit de Teatrul Național al Scoției: Last Dream (on Earth), scris și regizat de către Kai Fischer. Inedit prin formă și mijloace de exprimare: fiecare spectator a fost invitat să folosească o pereche decăști pentru că sunetul era transmis pe această cale. A semănat cu teatrul radiofonic. Și cuceritoare a fost măiestria cu care cei patru actori și-au folosit vocile. Au modulat și au schimbat registre încât prin rostirea în microfon au creat o lume. Mai bine zis două lumi ce se întâlneau într-un punct. Pe de-o parte ilustrarea primei ieșiri în spațiul cosmic a unui om, Iuri Gagarin, pe de alta dureroasa migrație de azi, fenomen care a însemnat și multe tragedii.



Al doilea spectacol, Reikiavik, a fost o demonstrație de joc actoricesc, oferită de Daniel Albaladejo, Elena Rayos și César Sarachu. Textul și regia au fost din nou asumate de aceeași persoană, premiatul Juan Mayorga. O captivantă rememorare a faimosului meci de șah dintre Bobby Fischer și Boris Spasski, pretext pentru o exprimare a unei anumite viziuni asupra celor două lumi a acelui timp, cea liberă și cea comunistă, dar și asupra felului în care societatea a evoluat în privința educației și a reperelor.

O creație bogată în sensuri și în metafore vizuale a oferit trupa de la Deutsche Theater condusă de Andreas Kriegenburg, piesa Nathan, înțeleptul, a lui Lessing.

Ceremonia de premiere a fost urmată de un emoționant moment de dans contemporan, Axe (Securea), oferit de Ana Laguna și Yvan Auzely, cu coreografia lui Mats Ek, cel care a fost recompensat cu Premiul Europa pentru Teatru.

Această încheiere a fost ca o copertă pereche cu spectacolul de dans creat de Baczó Tünde, producție a Teatrului Maghiar 'Csiki Gergely' din Timișoara. Intitulat 7x7, este o tulburătoare suită de tablouri care acoperă viața unei femei, de la naștere la moarte. Un spectacol în care muzica lui Cari Tibor este ca un personaj pe care-l percepi mișcându-se pe scenă așa cum proiecția video creată de Balázs Klára intră în relație directă cu diferitele ipostaze ale celei căreia Baczó Tünde i-a dat viață.

Între aceste 'coperți' de mare emoție au fost numeroase alte spectacole remarcabile, de la spumoasa Comedie a erorilor, în dinamica și tipica interpretare a englezilor de la Teatrul de Repertoriu din Worchester la magia marionetelor care s-au însoțit cu fermecătoarele voci ale actorilor Teatrului Gong din Sibiu, într-o Furtuna imaginată de Alina Hiristea.

Un element semnificativ, cumva definitoriu pentru Festivalul Shakespeare, este tinerețea interpretării și a regiei. Mai întâi semnalez spectacolul Romeo și Julieta al teatrului din Beer Sheva, cu un final de mare inventivitate și copleșitor.

Apoi sunt creațiile studențești, ale celor două scoli de teatru prezente în festival, cea de la Craiova și cea de la București. Craiovenii au oferit un Regele Lear profund în formă și metaforă, marca regizorului, și profesor totodată, Alexandru Boureanu, o complexă îmbinare de joc clasic și cu măsti, cu trimiteri spre Extremul Orient dar și la folclorul nostru vechi.

UNATC a cucerit prin vioiciune și culoare, prin plăcerea jocului în A douăsprezecea noapte, sub bagheta lui Mihai Constantin.

Cu mult drag am urmărit propunerea de teatru comunitar gândit de Compania Parrabola (Marea Britanie) și Compania Teatrulescu: Romeo și Julieta, spectacol cu text integral dar cu inovație în materie de compunere a scenelor, cu insertul de cor tip antic, promovând sonetele lui Shakespeare și o muzică ilustrând epoca.



Personajele sunt intepretate de studenți la actorie, de actori amatori și de minunați profesioniști precum Alina Serban și David Monteith, care au pus mult suflet în acest proiect. Ideea principală a fost de a ieși din spațiul convențional al clădirii teatrului spre spațiul urban, încât publicul ad-hoc din diferitele locuri ale orașului, unde au ajuns personajele, s-a implicat volens-nolens, atras de mirajul poveștii.

De-acum festivalul s-a dus.

Revenim la repertoriul curent, vom vedea ce influențe se resimt din aceste contacte cu creații din lung și lat de lume. Vom privi cu alți ochi versiunea scenică pentru Julius Caesar a lui Peter Schneider, la teatrul craiovean, vom aștepta ediția viitoare cu referințe îmbogățite.

Un brand consolidat care merge mai departe.

 
 









Sus