Miercuri, 19 Septembrie 2018
Miercuri, 19 Septembrie 2018


Călimară / Oscilând între Fiul Tatălui și Fiul Omului

Oscilând între Fiul Tatălui și Fiul Omului


De aproape două milenii, de când în fața lui Pilat, mulțimea l-a ales pe Baraba (bar Abbas/fiul tatălui) și l-a dat morții pe Isus (bar Enaș/Fiul Omului), în fiecare moment, oamenii se confruntă cu aceeași alegere: Fiul Tatălui sau Fiul Omului? Nu este o alegere simplă și nu ține neapărat de religia celui ce se confruntă cu ea, pentru că toți cei ce L-au trimis la moarte pe Mântuitor, fără a fi creștini, aveau Decalogul la temelia codului moral. Și cu toate acestea …

Paștele, celebrarea învierii lui Isus, a devenit cea mai importată sărbătoare a creștinilor, iar mărturisirea de credință „Dumnezeu l-a înviat în cea de a treia zi” este o declarație despre puterea acestuia de a învinge moartea. De fiecare dată când rostim Crezul, evocăm pe scurt esența credinței noastre.

„Crucea” și „Învierea” constituie două niveluri diferite ale realității pentru că dacă „a fi mort” este un fapt istoric verificabil, „a reînvia” reprezintă o afirmație de credință. Pe de altă parte, crucea, ca instrument al execuției, este o realitate șocantă.



De vreme ce moartea lui Isus prin răstignire nu poate fi separată în credința creștină de învierea Sa, crucea și-a schimbat semnificația devenind un semn al speranței, astfel că linia sa orizontală este adesea percepută drept un simbol al unității interumane, iar cea verticală sugerează relația creștinilor cu

Divinitatea, considerată creatoarea lumii și a omului. Conform credinței creștine, acesta din urmă, deși creat, beneficiază de liberul arbitru, după cum au relevant gânditori precum Vasile cel Mare și Sfântul Augustin, astfel că răul și eroarea decurg din alegerile greșite ale fiecăruia. Evident, liberul arbitru nu este doar o stare mentală ci implică libertatea ca stare de fapt.

Cu toate acestea, deși omul este liber să gândească orice, mintea sa nu este capabilă să cuprindă tot ceea ce poate fi gândit. De asemenea, putem spune orice dorim, dar libertatea de exprimare ne este încorsetată de rigorile societății și nu în ultimul rând, putem face orice, ținând cont de semenii noștri și de efectele acțiunilor noastre asupra lor sau ignorându-i cu desăvârșire. Toate acestea țin de „omul” care suntem fiecare.

Apostolul Matei a descris cât se poate de clar atât atitudinea procuratorului preocupat de orice altceva decât de actul de dreptate, precum și atitudinea gloatei convinsă că face o alegere justă: „Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră! Și tot norodul a răspuns: Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri” (Matei 27:24-25).



Cuvinte străvechi despre trăsături exasperante ale firii umane, pentru că și astăzi, ca și atunci, din interes sau lehamite, cel ce pricepe se „spală pe mâni”, în timp ce gloata dezlănțuită și pătrunsă de convingerea că a înțeles, înțelege și va înțelege absolut orice, se manifestă într-un mod de care e imposibil să nu se țină seama!

Frați creștini, pentru alegerile și faptele noastre răspundem fiecare și cu siguranță, relația dintre om și Divinitate nu are nicio legătură cu calcule meschine …






Sus