Joi, 22 August 2019
Joi, 22 August 2019


Călimară / Sărbătorile Pascale

Reminiscențe

  

Sărbătorile Pascale. Ce multă nevoie avem de sărbătorile sufletului.

Simt că pacea venită din interior se răsfrânge și asupra minții, al intelectului atât de obosit, atât de solicitat în marea vâltoare a vieții, a sarcinilor de îndeplinit.

Și dacă altă dată mă înfiora gândul de a nu rămâne cu nimic (nimic palpabil) după ce mă zbat să rezolv atâtea și atâtea lucruri, acum pot accepta acest lucru văzând în cozonacul de sărbători magia grăuntelui de grâu transformat în pâinea cea de toate zilele, în ouăle încondeiate frumusețea curcubeului, a luminii lumii răsfrânte asupra tot ceea ce există. Noțiunea de nimic primește alte valențe. Întotdeauna există ceva cu care rămânem.

Probabil nu un obiect palpabil, accesibil simțurilor noastre elementare, ci unul accesibil mai degrabă gândirii, memoriei, amintirilor.

E zborul fluturelui, închis într-un strop de chihlimbar. E bucuria lucrului bine făcut, în care am reușit să pun ș-un strop de suflet.

Gândul mă duce la o dimineață de primăvară, cu câțiva ani în urmă. Se apropia 1 Martie și tarabele din centrul Clujului erau pline de mărțișoare.

La o astfel de tarabă erau și unele mai mari, cu formă deosebită. Numai bune de a fi atârnate-n grindă. Domnul de la tarabă explica celor interesați obârșia acestora. Vechi obicei. Rămas de la traci. Ei își făureau propriile „mărțișoare” în timpul verii, punând tot sufletul, toată bucuria vieții în munca lor.

Arșița verii, freamătul vântului, roua ierbii, zumzetul albinelor... cred că și ele erau prezente în acele obiecte deosebite, care mai apoi, la venirea zilelor tomnatece din acele timpuri srăvechi erau atârnate-n grinda caselor. Se făureau și unele mai mici, ce duse-n casă, pe timpul iernii ofereau familiilor momente de bucurie și pace.Toată dragostea cu care au fost lucrate se răsfrângea asupra lor chiar și-n zilele aprige de iarnă sau la necaz.

Ascultam istorisirea și învățămintele ei erau așa de simple.






Sus