Duminică, 08 Decembrie 2019
Duminică, 08 Decembrie 2019


Călimară / Eugen Lovinescu – ferestre și vieți duble

Eugen Lovinescu – ferestre și vieți duble

Să-l citești ca și simplu romancier pe Eugen Lovinescu, după ce te-ai cufundat în opera sa vastă născută pe plaiurile criticii respectiv ale eseului, este un adevărat examen de maturitate culturală, punîndu-te la încercare, dacă poți accepta postfațele și prefațele scrise superb de alții, ca și părțile organice ale unei opere scrise de un geniu.


Micul roman Viață dublă poate fi conceput ca o postfață catartică a unui capitol scris sangvinic de Eugen Lovinescu în Istoria civilizației române moderne (tradusă în maghiară de András János). Parcă această Viață dublă ar avea un rol de supapă în procesul de redactare al profilurilor unor poeți și scriitori români, fiind vizați în acest fel mai ales cei de pe malul mărilor vieții de noapte și a egzaltării erotice.

Mateiu Caragiale? Cu nopțile decadente? Gusturile amare ale zorilor întâlnite la ieșiri din odăile nopții, îndulcite cu înlocuitor de zahăr?

Da, s-ar putea concepe Viață dublă ca și o postfață, scrisă în elan, uitând de firul liric, încărcând-o cu observații critice și filozofice. Conform personajelor inițiate în vârtejul erotic al micului roman (vezi pe Diomo de exemplu): ”nu ascultăm glasul limpede, societatea ni le-a pervertit. În locul senzualității, literatura a întrodus sentimentalismul”. 

Critică literară într-un roman al geloziei și a freamătului pierderii obligatorii? Cine este alteregoul lui Eugen Lovinescu în Viața dublă? Andrei? Diomo? Ce este de fapt Viață dublă? Un roman-tratat literar, sau o critică literară trecând bariera liricii?

Roman cu vieți și ferestre duble?







Sus