Joi, 24 Octombrie 2019
Joi, 24 Octombrie 2019


Călimară / „Marele coordonator” de Bajor Andor

„Marele coordonator” de Bajor Andor

„Bajor Andor folosește un haz melancolic și filosofic, privirea lui asupra lumii este a unei ființe sentimentale și blânde. Nu din rӑutate descoperӑ el defectele oamenilor, nӑravurile lor neplӑcute și anacronice, ci din buna și omeneasca intenție de a le vedea vindecate”. (Ion Bӑieșu, în prefațӑ)

Câteva scurte comentarii ale unor schițe din „Marele coordonator” pentru a-l cunoaște mai bine pe autor apar în rândurile care urmeazӑ.

În „Prețul”, Gyuszi, nou locuitor al Raiului, când „heruvimii cu paloșe de foc [...] nu erau cu ochii pe șirul de sfinți”, își fӑcea evantai din „nimbul glorios”, cӑldura de-acolo fiind greu de suportat, observӑ cӑ își pierde aureola de sfânt. Un sfânt din apropiere, Sanyi, îi spune sӑ nu-și facӑ griji, „tot nu-ți cere nimeni socotealӑ de ea, decât la Rusalii. [...]. Pânӑ atunci zulești tu vreuna de undeva”.

În schimbul aurei sfinte, Gyuszi are deasupra capului o tӑblițӑ pe care scrie un preț, în drahme. Dupӑ „intervenții” la nivel superior, plӑcuța e înlocuitӑ, pe rând, de altele, pe care scrie alte prețuri, în aceeași monedӑ. Acest fapt cu totul neobișnuit atrage atenția sfinților din jur care – ne spune bietul Gyuszi - , „dӑdurӑ din nimburi îngândurați, bombӑnind cu subînțeles”.

         


Pânӑ la urmӑ, prin mijlocirea sfântului Rafael, prețul sfântului mult mai mic în grad, Gyuszi, se modificӑ pentru ultima datӑ: 1 talant de aur. Dintr-o greșealӑ de ortografie, scrie pe plӑcuțӑ „1 talent de aur”. Ceea ce se potrivește pe deplin scriitorului !

O propunere ineditӑ apare în „Sӑ scriem uitӑri!”. „Când toatӑ lumea își scrie memoriile, eu am curajul sӑ propun un lucru inedit: Prieteni, hai sӑ scriem și uitӑri! Uitӑri literare, uitӑri istorice, uitӑri ale generației, ale contemporanilor, […]”.

Aceasta pentru cӑ „Mulți dintre cei ce își scriu amintirile o fac cu intenția de a uita propriul lor rol în cele evocate”.

Scrisul lui Bajor Andor e plin de admirabile subtilitӑți. „Astfel se nasc imaginile unor epoci trecute, pictate cu o funingine, la obținerea cӑreia n-a contribuit decât flacӑra conștiinței celui care și le amintește”, ni se spune mai departe. 

…Și ni se face tuturor o invitație, atât de valabilӑ, atât de necesarӑ azi!: „…haideți sӑ ne scӑldӑm o datӑ în apele uitӑrii, adicӑ în apele vieții de basm. S-ar putea ca în felul acesta sӑ înnegriți apa vieții, dar ea se va limpezi curând de murdӑrii”. Ce bine-ar fi s-o facem…

În „Școala sentimentelor”, ne întâlnim cu „Oliver, […] un tânӑr palid și cu ochii înfocați”. În comunitatea lui era considerat un om de mare culturӑ, pentru cӑ „se tundea extrem de rar” și „în școala medie fusese scutit de gimnasticӑ”.

Venind vremea însurӑtorii, Oliver, mare amator al cӑrții „Suferințele tânӑrului Werther” de Goethe, îi tot amintește un fragment din carte Suzanei, iubita sa care, sӑraca, se sperie mereu când aude variațiuni pe seama unui câine, variațiuni puse la modul figurat. 

Cei doi tineri se distreazӑ, în piațӑ. Oliver vorbește întruna despre carte, iar Suzana tot câștigӑ cӑței de ipsos la tombolӑ. „Când se umplurӑ de Goethe și se încӑrcarӑ cu cӑței de ipsos, pornirӑ mai departe, cuprinși de sentimente elevate”.

Discuția ajunge la pӑsӑrile cântӑtoare, la care intervenția Suzanei ne poate stârni hohote de râs: „Avem și noi una acasӑ, în colivie […]. Fluierӑ atât de minunat, încât auzind-o, simt cum îmi cad plombele din mӑsele”.

În final, aleasa lui Oliver cel cult nu-i Suzana, fata proprietarului magazinului de pӑlӑrii, ci fata cofetarului.

Rogojin Fülöp din „Eclipsa de soare din strada Bibilicii”, e responsabilul strӑzii. În aceastӑ calitate, „strӑbӑtea strada de la un capӑt la altul, cu mâinile în șolduri, cu capul plecat, ca omul care cugetӑ adânc, fӑrӑ a-i veni însӑ nicio idee”.

Responsabilul strӑzii Bibilicii își anunță, într-o bunӑ zi, locuitorii: „Mâine va fi eclipsӑ de soare, prima eclipsӑ de soare a științei libere, care servește acum interesele maselor muncitoare”.

Anunțul, pe aceeași temӑ cu puternice accente de acțiune de combatere a ignoranței științifice, așa cum se punea problema pe la mijlocul secolului XX, se terminӑ cu o invitație: „Toate elementele conștiente și combative sӑ ia parte la aceastӑ temerarӑ acțiune!”.

Autorul știe sӑ „atingӑ” problemele care au bulversat societatea comunistӑ din care, pânӑ nu de mult, am fӑcut parte: „Primii care dӑdeau exemplul bun erau cei al cӑror trecut fusese întunecat de niscaiva umbre ale lunii”. Excelentӑ subtilitatea autorului!...

În „Scrisorile lui Filip Schemӑ [...]”, Bajor Andor „dӑ sfaturi” unor mari scriitori ai lumii, prin mijlocirea unor scrisori imaginare pe care le trimite. Umorul și fantezia mustesc – pur și simplu! – în aceastӑ originalӑ schițӑ. Autorul spune în preambul cӑ dӑ aceste scrisori publicitӑții, pentru cӑ neprimind rӑspuns la ele, înseamnӑ cӑ destinatarii și-au schimbat adresa.

Scrisoarea pentru Homer are adresӑ de...Arad, „unul din prezumtivele dumneavoastrӑ orașe natale”. Bajor Andor îl vede pe autorul „Iliadei” și „Odiseei” ca pe un corespondent de rӑzboi care și-a publicat materialele culese la fața locului sub forma unui roman-reportaj. 

De fapt, bӑșcӑlia autorului se îndreaptӑ spre regimul comunist în care trӑia când a scris „Marele coordonator”. Nu știu cum a scӑpat de cenzurӑ aceastӑ carte, apӑrutӑ în 1978! Din când în când, Bajor Andor mai face câte o „înțepӑturӑ” la adresa fostului regim. Îi atrage atenția lui Homer cӑ „Odiseu, care deține un cal de lemn atât de mare, este în fond un chiabur, fapt care, de altfel, explicӑ pe deplin și motivul intrigii”.

În altӑ „scrisoare”, autorul are de dat sfaturi lui Shakespeare. De ce apare întâi numele Romeo și abia apoi al Julietei? Curatӑ discriminare! „În felul acesta nu se poate lupta în interesul egalitӑții în drepturi a femeii, ci, dimpotrivӑ, obții exact efectul contrar celui dorit”. Umorul și sarcasmul autorului nӑscut la Oradea merg mai departe și-i propune Marelui Will schimbarea titlui piesei de teatru în „Un cadru tânӑr și o cadrӑ tânӑrӑ vor sӑ-și organizeze viața în comun”. 

Dacӑ lui Homer i se adreseazӑ cu „dumneavoastrӑ”, în schimb pe Shakespeare îl tutuiește. Îi recomandӑ, auzind cӑ lucreazӑ la o piesӑ „Othello, sau Tӑmâioasa, sau așa ceva”, sӑ nu cumva eroul piesei sӑ sugrume „în final un cadru feminin cu posibilitӑți de dezvoltare”. 

„Bӑiete, sӑ nu aud cӑ faci așa ceva! [...] ar fi cu mult mai just sӑ popularizӑm libretele Casei de Economii!”- îi mai „transmite” autorul celui mai mare dramaturg al omenirii.

Bajor Andor a trimis o scrisoare și lui Balzac, dupӑ citirea romanului „Moș Goriot”. I se reproșeazӑ francezului cӑ popularizeazӑ figura unui capitalist bӑtrân. Balzac zugrӑvește realitatea, în loc sӑ ne arate „cum șovӑie șovӑitorii, cum țes intrigi intriganții”.

O carte plinӑ de umor, de subtilitӑți și de „sӑgeți” îndreptate împotriva regimului comunist, împotriva defectelor omenești. În „Perpetuum mobile”, chiar e vorba de ceva (de fapt, de cineva) care se mișcӑ tot timpul, bӑtrânul Ernő, care merge peste tot cu un tablou pe care se vede cum „pe acolo, pe unde e albastru, intrӑ apa, apoi pe-acolo, pe unde e verde, intrӑ din nou”. 

Nimeni nu bagӑ în seamӑ „descoperirea” bietului bӑtrân, care aleargӑ pe la toate autoritӑțile cu tabloul în brațe. Naratorul îl invitӑ sӑ mai treacӑ pe la el, dar Ernő n-are timp. Trebuie sӑ alerge tot timpul cu tabloul lui din care nu se înțelege nimic!...

Bajor Andor este, nu încape îndoialӑ, așa cum scrie el însuși în „Prețul”, „1 talent de aur”!














Sus