Luni, 21 Octombrie 2019
Luni, 21 Octombrie 2019


Călimară / Lungimea Moscoviadei lui Andruhovici măsurată după ceasul lui Orwell

Lungimea Moscoviadei lui Andruhovici măsurată după ceasul lui Orwell

Citind Moscoviada lui Andruhovici, este greu să scapi la început fără să râzi cu voce tare, sau să te interesezi febril despre acest autor ucrainean, în mare vogă în aceste vremuri, tradus în maghiară și română așișderea – o carte recunoscută unanim de critici,editori și traducători ca un roman absolut original.

Se desfășoară în Moscova, în mijlocul studențimii din capitala sovietică, în jurul anilor 1988-89, când ”imperiul” începe să se clatine, prezentând acele simptome tragicomice care au fost cunoscute și în România imediat înainte de revoluție: bere cu pește, contrabandă, debandadă, studențime înfundată în tranziție, autobuze catastrofale, penurie. Ceea ce dă însă o coloratură specific sovietică anturajului romanul este... vodca,respectiv veselia și optimismul Rusiei boeme îmbibate în alcool și frică de KGB.

     

Personajul principal simpatic al acestui roman ciudat este un student ucrainean, care își caută cale de viitor între capcanele patriotismului, a fetelor prezente în cantități enorme în paturile băieților cu bani, vodcă, bere, muzică occidentală respectiv poezia, ca și vârf de lance pentru viitorul obscur.

Prietenii studentului von F. sunt niște personaje ieșite parcă din romanele lui Rejtő Jenő (P.Howard), figuri perfect croite de Andruhovici, personaje care la prima vedere sunt distractive până la extreme tineri cărora studenția în această harababură babeliană a Uniunii Sovietice în curs de democratizare înseamnă un metrou al viitorului oprit în prezent.

Stiloul îmbibat în vitriol al lui Andruhovici nu iartă nici o nișă a tranziției. La restaurant berea se dă la automat, însă se bea din borcane duse de acasă, că s-au furat paharele. Tot felul de poeți nebuni umblă printre personajele colorate ale lui Andruhivici, având-ul ca cel mai expresiv reprezentant pe studentul cu porecla de Novocain, care doarme în baia internatului, încercând să vândă celor care fac duș în cabinele uzate până la extremis volumul său de poezie. 


Dar această veselie din carte devine încetul cu încetul mai mult ca și tragicomică, generând spaimă în cititor – cititor care fără să vrea devine personaj anxioase al romanului, pierzându-și cheful de râs, când un student merge noaptea după bere, coborând pe scara de incendiu, iar mai încolo sosind cu borcanele – borcanele sfinte, pline cu berea găsită cu greu – nu are cum să se cațăre pe ultimele trepte, dispărând în gol, murind cu corpul zdruncinat pe beton.

În partea a doua apare enigma în enigmă: cititorul înțelege greu, dacă autorul Moscoviadei a schimbat stilul romanului voit – recroindu-i marginile –, sau povestea se îndreaptă prin căile subconștientului spre abisurile produse de Maistrul și Margareta, urmându-și obligatoriu calea spre Procesul lui Kaffka.

Un roman – așa cum am mai notat – absolut original, cu o primă parte distractivă (tragicomică), și cu a doua parte... debutând cu umor negru, înăbușindu-se însă într-o anxietate generalizată, cu aspecte depresiv-filozofice.

De parcă autorul ar fi vrut să termină această călătorie nu după ora exactă din Uniunea Sovietică/Rusia, ci după Orwell, în 1984.

                                                                 *** 
Traducerea în limba maghiară este realizată de Körner Gábor, cu o prefață severă de Konrád György. Moscoviada lui Andruhovci este transpusă în limba română de Dragoș Dinulescu.





Sus