Luni, 18 Noiembrie 2019
Luni, 18 Noiembrie 2019


Călimară / Adriana Macsut: "De Gheorge Doja nu ați prins de veste?"

Adriana Macsut:  "De Gheorge Doja nu ați prins de veste?"


Prin clasa a șaptea, am învațat la istorie despre eroul român, Gheorge Doja, care a condus în Transilvania, un război țărănesc în 1514 al iobagilor români contra grofilor. Chiar dacă era o lecție scrisă în spiritul istoriei comuniste care căuta și chiar deforma întâmplări istorice care să legitimeze dictatura în care trăiam atunci, m-a impresionat până la lacrimi moartea tragică a lui Gheorge Doja. 

Abia prin 1999, când am lucrat ca jurnalist în Tărgu Mureș, am aflat că numele real este Dózsa György și că este un nobil secui catolic din Transilvania care fost în 1514 conducătorul unei răscoale țărănești împotriva marilor proprietari maghiari de pământ și că la rândul lor comuniștii maghiari, la fel precum cei români, au căutat să îl revendice într-o istorie falsă. Totuși această idealizare comunistă și maghiară a făcut ca numele unui erou pentru libertate să cadă în uitare.
 

De curând, am descoperit o antologie de poezie maghiară (Poeme Maghiare, în românește de Eugen Jebeleanu, Editura Tineretului, București, 1965) care reunește versuri patriotice închinate revoltei maghiare de la 1848 contra stăpânirii habsburgice, scrise de:  Petőfi Sándor, Ady Endre, Józse Attila  

Traducătorul volumului, Eugen Jebeleanu, arată în prefață că acești trei poeți au ars ca o flacără în timpul vieții, iar scrierile lor sunt un îndemn pentru tineri spre a crede și a lupta pentru o viață mai bună pentru că o viață trăită fară un ideal nu are sens. Acest volum arată că revoluția maghiară de la 1848 a fost un strigăt de revoltă l națiunii mghiare contra stăpânire hasburgice.Lectura antologiei îl stabilește ca leitmotiv pe Gheoghe Doja în traducere sau Dózsa György în maghiară.
                           
                                                                       ***

,,Petőfi Sándor, Ady Endre, Attila József au înflăcărat și înflăcărează și astăzi viețile a milioane de tineri. Ei înșiși au fost o flacără. Viața lor a fost în întregime închinată luptei pentru făurirea unui viitor mai bun omenirii suferinde, omenirii încătușate” (Eugen jebeleanu, Cuvânt înainte, p. 5).

Lectura antologiei îl stabilește ca leitmotiv pe Gheoghe Doja în traducere sau Dózsa György în maghiară. 

Pentru Petőfi Sándor, Dózsa György este o văpaie care nu poate fi stinsă: ,,De Gheorge Doja nu ați prins de veste?/ L-ați ars pe-un tron de fier roșit în flăcări;/ Dar nu i-a ars și sufletul văpaia” (În numele poporului, p. 27). 

 Ady Endre îi atenționează pe grofii îmbuibați și nemiloși cu săraci că Dózsa György e salvatorul urgisiților sorții: ,,O dată a fost aici ospăț,/ Adevărat și uriaș ospăț,/ Atunci când mire era? El, Gheoghe Doja,? Și-n primăvara când din mii de părți? Săltau văpăi de bucurie” (A fost o dată doar, p. 153). 

La József Attila, Dózsa este glasul haiducilor revoltați români și maghiari: ,,Sunt lumea – tot ce a fost e-an mine strâns: mulțime/ De seminții în lupte izbindu-se-ndîrjite./ Morți, descălicători-s triumfători prin mine/ și chinurile celor înfrânți le simt, cumplite./ Arpad și Zalan, Doja și Werboczi – popoare./ În mine sunt de-a valma – slavi, turci, români, tătari - / În inima aceasta, trecutului datoare/ c-un viitor de pace, - contemporani maghiari” (La Dunăre, p. 205). 

Ei bine, poetul Attila József conturează adevărata esență: lupătorii pentru libertate și apărătorii celor condamnați de o soartă nedreaptă nu fac parte dintr-o anumită nație, ci așa cum am învațat cândva la cursul de morală catolică: ei sunt eroii, iar din nefericire sunt puțini... pentru că tendința generală a omenilor este să fie supuși și să își protejeze doar viața proprie. 




Sus