Duminică, 25 August 2019
Duminică, 25 August 2019


Călimară / Mihail Sebastian și cântecele blondei Ágnes (A szőke Ágnes dalai)

Mihail Sebastian și cântecele blondei Ágnes (A szőke Ágnes dalai)

Recunosc că, citind „Orașul cu salcâmi” (tradus în maghiară de Papp Ferenc cu titlul de „Akácok városa”), m-am apucat să caut pe internet pe Cello Viorin și piesa lui, „Cântecele blondei Ágnes”, pentru a adânci acea transă plăcută, care cuprinde involuntar la cititul unei cărți bune, însă – firește – nu l-am găsit.

„A szőke Ágnes dalai” („Cântecele blondei Ágnes”) este o melodie inexistentă în lumea reală, care își face molcom cuib în subconștient, devenind martor și complice la toate gândurile voite și involuntare, care invadează sufletul uman când se găsește față în față cu una dintre caracteristicile materiei vii, reproducerea.

Romanul pare a fi o poveste a câtorva cupluri de adolescenți, în care acum, pe paginile lecturii lui Mihail Sebastian se deschid prima dată florile sexualității, împăturite în reflexele de acomodare la o societate ab ovo antiromantică, cu capcanele adiacente ale căsătoriilor pentru bani și tot ce ține de asta.
      

Mihail Sebastian a vrut să fie sigur că firul romanului rămâne până la capăt neadolescent, introducând în lectură aspecte psihologice cu iz de apă grea, gata să se transforme într-o anxietate generală, programată parcă din calculatorul minții. În această categorie intră cele două cupluri în formare, care stau ore întregi într-o încăpere fără să vorbească sau cuplul nefericit, cu un soț care de doi ani încearcă să se culce cu soția. 

Aceste pete psihologice – alături de repetitivul A szőke Ágnes dalai („Cântecele blondei Ágnes”) – dau contur autentic romanului, care în caz contrar ar putea fi oricând conceput ca un capitol mai altfel dintr-un roman semnat de D.H. Lawrence ( Adriana și Gudrun – femei alintate care își părăsesc pe neașteptate bărbații – o dovadă pentru înrudirea psihologică a celor două romane).

Roman de citit. Traducerea în maghiară este perfectă.






Sus