Duminică, 25 August 2019
Duminică, 25 August 2019


Călimară / Adriana Macsut despre Satyriconul unguresc sau un strop de pornografie cu Péter Esterházy

Adriana Macsut despre Satyriconul unguresc sau un strop de pornografie cu Péter Esterházy

Recunosc că aș putea fi numită o ființa puritană și chiar era o vreme când mi se spunea cu ironie că sunt Criteriul Moral. Am reușit totuși să citesc romanul ,,Un strop de pornografie maghiară”, scris de Péter Esterházy care nu e așa cum arată titlul o carte vulgară, ci un amestec de trăiri trupești libertine ale unei lumi închise în dictatura comunistă, unde doar libertatea trupului era o evadare permisă, pentru că libertatea de opinie era drumul spre pușcarie:

,,Satiră virulentă a comunismului, Un strop de pornografie maghiară pune sub lupă, în tonalități umoristice grotești, descompunerea morală, minciuna, oportunismul, tarele unui regim aflat într-un declin ireversibil. Nu senzualitatea și lascivitatea nefericitelor personaje care bântuie paginile romanului, ci comunismul în întregul lui reprezintă adevărata pornografie a societății maghiare din anii ``70 și ``80 ai secolului trecut” (World Literature Today).

     

Ei bine, cultura mea de filosof antic, m-a purtat spre comparația cu romanul Satyricon al scriitorului latin Petronius care era consilier al împăratului roman Nero pe probleme ce țineau de lux și extravaganță. 

Imperiul Roman trăia, la vremea respectivă, o criză morală, la fel ca societatea comunistă, iar autorul ,,exorcizează propriile fantasme, precum si cele ale curții neroniene” (Eugen Cizek, Istoria literaturii latine). 

La Petronius, personajul principal este Trimalchio, un libert asiatic înavuțit, al cărui crez de viață e dezmățul și huzurul:. ,,Cine ne poate opri să huzurim în pat cald?/Ne-ai poruncit-o, savant Epicur, adevărului tată:/ învățătura-ți ne-a spus: viața nu are alt țel!" (Satyricon 132, 15; traducere de Eugen Cizek). 

La Péter Esterházy, personajul principal al romanului e el însuși și mărturisește că fost târît efectiv de inconștiența tinereții într-o lume ce părea liberă de bariere trupești, dar era depravată: ,,Viața ne-a ieșit în întâmpinare sub forma femeilor, a băuturii, a petrecerilor, a găștii, a aventurilor de la bal, iar noi am făcut față provocării și nu ne-am dat în lături.” (p. 50). 

Lumea în criză morală și epicureană, descrisă de Petronius și Péter Esterházy, poate fi găsită oriunde și oricând și a rosti ,,toate sunt cum nu se poate mai bine în cea mai bună dintre toate lumile posibile”, este doar o poveste frumoasă și utopică pe care realitatea vieții o năruiește, așa cum arată Voltaire în Candide.  

Totuși vine o vreme când lumea se purifică de patimi și vine primăvara:

,,Se împrimăvărează. Hotărî că se împrimăvărează. Pe chestia asta se simți cuprins de un entuziasm îngrozitor, de parcă ar fi fost meritul lui. De parcă lui i s-ar datora faptul că vine primăvara” (Péter Esterházy, Un strop de pornografie maghiară, p. 236)




Sus