Duminică, 25 August 2019
Duminică, 25 August 2019


Călimară / Horia Picu: „Nicio artӑ” de Esterházy Péter

Horia Picu: „Nicio artӑ” de Esterházy Péter

O carte de pioase amintiri despre mamӑ (mai ales) și despre tatӑ (mai puțin), „condimentatӑ” pe alocuri cu unele dintre cuvintele aparținând vocabularului „dur” al limbii materne a autorului, care își gӑsesc aceeași „savoare” în limba românӑ.

„Titlul românesc, „Nicio artă”, este corect dar Györfi-Deák György mi-a dat și un sens pe care-l percep mai aproape de spiritul cărții și al universului ei: „fărӑ fasoane”. ” (Marius Dobrin în corbiialbi.ro)

Eu rӑmân la pӑrerea cӑ autorul a dorit ca romanul sӑ nu poatӑ fi încadrat în totalitate în niciun curent literar, în niciun stil. „Nicio artӑ” este o curgere continuӑ de amintiri, luӑri de poziție socialӑ, de duioșie, de regrete, de mândrie sportivo-patrioticӑ, de superbe fragmente de literaturӑ de cea mai bunӑ calitate. Și nu sunt sigur cӑ i-am gӑsit toate aspectele posibile acestei cӑrți…

Ce zice Esterházy Péter despre poporul sӑu se potrivește și pe la alții…„Nu-mi dau seama de ce un popor atât de talentat n-ar putea avea o mafie independentӑ. Existӑ violența necesarӑ, suferința necesarӑ și corupția necesarӑ…”. Nu-i cruțӑ de fina sa ironie pe politicienii fostului regim: „…secretarul de partid, care era deja puțin obosit – greu de spus exact din ce cauzӑ. Probabil de la tropotitul pe loc”.

Ce scrie despre legendarul Puskás Ferenc poate concura pentru cel mai frumos omagiu într-o singurӑ frazӑ adus sportivului cunoscut în toatӑ lumea: „Cele mai multe povești sunt despre un fotbalist cu numele de Puskás, care a provenit din rândul celor de jos, s-a dus sӑ vadӑ lumea, apoi a devenit regele lumii”.

Amintirile despre tata nu ocupӑ prea mult spațiu în roman. Am gӑsit un fragment care dӑ posibilitatea unor multiple înțelegeri ale textului, la care se adaugӑ excelenta subtilitate a scriitorului: „Din tata, îmi amintesc mai cu seamӑ de dinții lui, niște dinți gӑlbui de la nicotinӑ și piatrӑ dentarӑ. Parcӑ ar fi avut gura ornatӑ cu chihlimbar, iar chihlimbarul este foarte valoros […]. Rar, deosebit, strӑvechi. Și cӑ-nchide în sine vremuri de odinioarӑ”. Excelent !!!

Esterházy Péter știe sӑ ne facӑ sӑ râdem. O femeie din Australia a venit sӑ vadӑ casa în care locuiește autorul, probabil fosta ei casӑ din copilӑrie. Femeia a venit sӑ „revadӑ scena, atât de dragӑ, unde copilӑrise, apoi a și pornit pe traseu, iar eu dupӑ ea, șontâc-șontâc, de parcӑ am fi fost un grup de turiști japonezi”.

Autorul are amintiri plӑcute din copilӑrie, pe vremea când mamele „ne dau de mâncare, ne dau de bӑut, ne pupӑ. Așa începe ziua, ne pupӑ – așa ne trezim. Sau ne trezim cӑ stau pe marginea patului și ne țin de mânӑ, Sau își pun palma, ușoarӑ ca puful, pe toracele nostru, pe bӑtӑile inimii – așa ne trezim”.

Dupӑ niște ani, „ceva mai încolo, va fi o scurtӑ perioadӑ de timp când nu ne mai place (ne vine sӑ ne dӑm cu capul de pereți) dacӑ ne ating”. Desigur cӑ „nu-i nevoie sӑ le spunem asta, vor ști, vor simți și se vor opri în ușӑ, noi încӑ nu vedem asta, nici faptul cӑ de acolo ne scruteazӑ îndelung și cu plӑcere, dacӑ am vedea, și de la asta ne-ar veni sӑ ne dӑm cu capul de pereți”.

       

Esterházy Péter și-a iubit enorm mama. Figura centralӑ a acestei cӑrți este chiar ea, cӑreia suferința unei boli neiertӑtoare i-a schimbat chipul: „Pe patul de spital i s-a alungit bӑrbia, ochii i s-au mӑrit, cât douӑ nuci. Nasul era cel care exprima, mai cu seamӑ, schimbarea proporțiilor. […] pe un chip chinuit, curӑțat, slӑbit, un nas cӑrnos, viguros, diform. Pe fond gotic, o proeminențӑ falstaffianӑ”. 

Mama care, pe vremuri, „…zâmbea ca o pâinișoarӑ din orz pe lopata brutarului”…

O combinație interesantӑ despre amintirile cu mama, care trec de la nostalgia anilor copilӑriei la fotbal și situațiile de offside, despre care mama și fiul au vorbit toatӑ viața. 

Și pentru cӑ mama lui Esterházy Péter trebuia sӑ plece din aceastӑ lume lӑmuritӑ despre legile fotbalului, sau, cum zice autorul, „nu mi-ar fi plăcut să ajungă complet nepregătită în fața arbitrului ceresc”, chiar înțelege ce-i cu offside-ul.

Afarӑ din joc (adicӑ în offside) putem fi și noi câteodatӑ. Facem încӑlzirea, dar pânӑ sӑ ne vinӑ rândul de a intra pe teren, se terminӑ meciul. Vieții…










Sus