Miercuri, 11 Decembrie 2019
Miercuri, 11 Decembrie 2019


Călimară / Marius Dobrin: Ucraina, aproape, prin Hryhir Tiutiunnyk

Marius Dobrin: Ucraina, aproape, prin Hryhir Tiutiunnyk

De-o vreme încoace am observat că numele rusești (oameni de cultură ori personaje literare) apar scrise în grafia engleză. Pot înțelege preocuparea pentru o standardizare a normelor de comunicare într-o lume tot mai conectată și comunicativă. Dar limba română are literele și sunetele limbii ruse, încât putem scrie cu o aplicare 1/1 a acelor nume. 

Iertată-mi fie această referință când am vrut, de fapt, să vorbesc despre un scriitor ucrainean, marcat puțin de superficialitatea cu care privesc spre spațiile slave, reminiscență a timpurilor în care acestea aveau o organizare integrată.

Григір Михайлович Тютюнник poate fi Grighir Mihailovici Tiutiunnik dar pe coperta cărții pe care abia ce am primit-o apare ca fiind Hryhir Tiutiunnyk. Unde mai pui că numele de familie este derivat din sfera cuvântului 'tutun', cuvânt ce adesea, popular, la noi, este pronunțat 'tiutiun'. 

      

Volumul se intitulează simplu, 'Povestiri', a apărut în 2017 sub egida editurii RCR Editorial și se datorează traducerii din limba ucraineană a lui Corneliu Irod. Ei bine, a devenit dragoste la prima vedere. Pe de-o parte este vorba de o lume pe care o pot înțelege și prin detalii de epocă, anii '50-'60 din comunism având o amprentă unică. 

Apoi personajele sunt, parcă, dintre cele pe care le-ai întâlnit în viață. Scriitura are farmecul unei istorisiri la un taifas, povestitorul fiind un hâtru ce te scrutează ager, citindu-te pe tine atunci când te invită să-l asculți. 

Exotic în detalii rafinate, familiar în dimensiunile principale, Tiutiunnik a devenit, pentru mine, un reper cultural dincolo de granițe. "Mămăliga n-o strici cu untură, dar pe copii -cu lauda- numaidecât" ne povățuiește fierarul Iuhim. Dar despre el, despre unchiul Nikin sau despre Katrea, om mai vorbi.





Sus