Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Călimară / Pasӑrea cerului de Móricz Zsigmond

„Flӑcӑul ridicӑ ochii cӑutând pasӑrea. Vezi cӑ și pӑsӑrica aia pleacӑ de unde nu-i de ea?!”

                                                                     („Pasӑrea cerului” de Móricz  Zsigmond)

O întâmplare dintr-un sat de altӑdatӑ, sentimente omenești care nu pot fi oprite de nici cea mai îndestulӑtoare stare materialӑ și alegerea dragostei adevӑrate în detrimentul siguranței unui cӑmin în care dragostea n-a fost nicicând prezentӑ; iatӑ, în linii mari, ce ne oferӑ Móricz  în nuvela „Pasӑrea cerului”.

Bogatul satului, „se simțea în largul lui  și se învârtea prin curte ca un curcan îngâmfat, cu grumazul umflat. Primӑvara era splendidӑ, semӑnatul mergea strunӑ. Iar el avea pӑmânt destul și nevastӑ frumușicӑ”.

Totul pare perfect, doar cӑ el e cam bӑtrân, iar ea e prea tânӑrӑ...

Viața lui Panni, soția bogӑtanului, era, la fel ca cerul, „de un albastru adânc, în dosul cӑruia apӑrea o amenințare neagrӑ, în timp ce la suprafațӑ pluteau norișorii albi ai invidiei, ai rӑutӑții”.

Panni nu-și gӑsește locul în noua lume, a celor avuți, în care a intrat cӑsӑtorindu-se. Ea se plânge maicӑ-sii: „Toți mӑ pizmuiesc. Cӑ au și de ce!... Slujnicӑ n-am, dar de lucru-pânӑ peste cap. Pot sӑ crӑp spetindu-mӑ”. Mai departe, spre sfârșitul nuvelei, Panni se lamenteazӑ din nou: „Ce sӑ fac ca bogӑtanii ӑștia sӑ se poarte cu mine cum se poartӑ cu unul de-al lor?”

Pe cele douӑ, mamӑ și fiicӑ, „Le ardea soarele. Soarele blând și cӑldicel al primӑverii, care nu bӑnuia câtӑ toamnӑ e în sufletele lor”.

Miska, un fost pretendent la mâna lui Panni, se reîntoarce acasӑ dupӑ cei trei ani și jumӑtate de stagiu militar. Cei doi au o discuție, în urma cӑreia Panni „nu știa nici ea însӑși ce-ar fi dorit sӑ facӑ: sӑ-l gâtuie și sӑ-l arunce-n apӑ, sau sӑ-și ia zborul, alӑturi de el?”

Între siguranța unui cӑmin din care, în afarӑ de dragoste nu-i lipsea nimic și nesiguranța zilei de mâine în care singura certitudine e iubirea, eroina lui Móricz  Zsigmond alege fuga în lume alӑturi de iubitul ei, Miska.

În ceea ce-l privește pe el, „Flӑcӑul ridicӑ ochii cӑutând pasӑrea. Vezi cӑ și pӑsӑrica aia pleacӑ de unde nu-i de ea?!”

Da, pasӑrea pleacӑ de-acolo de unde nu-i e bine (era iarnӑ), dar omul n-ar trebui sӑ intre de bunӑvoie undeva de unde trebuie sӑ plece spre necunoscut, spre incertitudine, având în bagaje doar iubirea, acest „bibelou de porțelan”, cum dureros de bine spunea Ion Minulescu...





Sus