Marţi, 23 Aprilie 2019
Marţi, 23 Aprilie 2019


Călimară / Prânzul de Móricz Zsigmond

De data aceasta Móricz Zsigmond ne relateazӑ o întâmplare la o masӑ boiereascӑ la care iau parte cele mai importante fețe ale unei localitӑți, masӑ care se încheie într-un mod neașteptat.

Locul desfӑșurӑrii „luptelor” contra bucatelor din cele mai alese, este o casӑ care „fusese duratӑ încӑ din vremurile când orice cӑmin trebuia sӑ fie o cetate, sӑ poatӑ ține piept fiscului, jandarmilor, haiducilor și ai casei sӑ-i poatӑ primi, la vreme de noapte, cu focuri de flintӑ”.

Oaspeții sunt în numӑr de șapte și n-au altӑ intenție în afarӑ de a da gata tot ce se va pune pe masӑ, în fața lor. Doi sunt din Budapesta, „jigӑriți ca niște ogari”, iar ceilalți „numai boieri bine zidiți”, spre satisfacția bucӑtӑresei care prevede un viitor strӑlucit bucatelor gӑtite de ea: „ӑștia au sӑ mӑnânce, nu glumӑ!”.

Autorul ia atitudine împotriva nedreptӑții sociale, folosind o cale elegantӑ, doar relatându-ne o zi cu un prânz ca alte prânzuri de același „nivel”, neuitând sӑ implice direct cititorii în desfӑșurarea acțiunii. „Boierii trecurӑ la masӑ. [...]. Cunoscând obiceiurile casei, vicecomitele îl pofti alӑturi pe protopop (o sӑ vedeți de ce)”.

Felurile de mâncare „atacate” sunt dintre cele mai diverse. Móricz Zsigmond parcӑ ne-ar prezenta meniul unui restaurant pretențios din zilele noastre. Nu insist asupra aspectului gastronomic al întâmplӑrii relatate; doar douӑ momente cu tentӑ comicӑ aș vrea sӑ subliniez aici, mӑiestrit strecurate de autor printre relatӑrile diferitelor feluri de mâncare, într-o ingenioasӑ construcție literarӑ care, pânӑ la urmӑ, are un final tragic.

Când încep sӑ mӑnânce supa, protopoul spune cӑ cea mai bunӑ iese din carne de vitӑ și de pasӑre, care se fierb cel puțin douӑzeci și patru de ore, „pânӑ când se afânӑ ca nisipul”. Mai bine ar ieși supa dacӑ la fiert s-ar pune un cocoș bӑtrân, cu „creasta cât palma și picioarele negre; unul din acei cocoși care au cultivat arta amorului ani în șir”- zise protopopul, terminându-și perorația de la „capitolul” supe.

„Tocӑnița cu garniturӑ de dovlecei” este bine „garnisitӑ” cu carne de oaie. Tot protopoul are de fӑcut un comentariu spumos la adresa bietei oi ajunsӑ bucӑți-bucӑțele pe masa înfometaților invitați. „ Mult a behӑit în tinerețile ei! Acum s-a liniștit și-i fericitӑ cӑ se aflӑ-n platou”.

În final, omul care avea grijӑ de animalele celui la care s-a fӑcut cheful, e omorât de unul dintre tauri, chiar când oaspeții, cu burțile lor deosebit de încӑpӑtoare, savurau cafeaua.

Supӑrarea gazdei se îndreaptӑ asupra slugii: „...tocmai acum l-a apucat sӑ se dea în spectacol! Ne-a stricat tot prânzul”.

Cine citește povestirea se poate ușor mira de prea cuprinzӑtoarele stomacuri ale mesenilor. Dupӑ ultimele cuvinte ale gazdei, care sunt ultimele ale relatӑrii unui prânz boieresc cu un final tragic, nu pot sӑ spun altceva decât: sӑracii... Cu duhul!...





Sus