Marţi, 19 Noiembrie 2019
Marţi, 19 Noiembrie 2019


Călimară / Cezar Bolliac: ”Să bem, să bem, să bem / Cu noi e bătrânul Bem!”

”Să bem, să bem, să bem / Cu noi e bătrânul Bem!”

Adevăratele relații dintre români și maghiari în cadrul revoluțiilor europene din 1848-49 se bazau nu pe ură interetnică generalizată, semnalate de gropile comune cu tristă amintire, ci pe un ideal comun, european, de a se elibera împreună cu celălalte popoare – polonezi – de absolutismul care ținea în lanțuri o Europă, care vroia să facă pași spre viitor.

Această strânsă și pragmatică coaliție spirituală româno-maghiară este formulată frapant și pe înțelesul maselor de poetul pașoptist Cezar Bolliac în felul următor: 

” Să bem, să bem, să bem, 
Cu noi e bătrânul Bem!”

Este leitmotivul poeziei sale întitulată Romînia solidară, scrisă în vara anului 1849, la Szeged. Este vorba de o poezie care părea a deveni, atunci, Poezia Revoluției Române din 1848, un sumar al idealurilor europene ale românilor – un fel de Talpra magyar, scrisă de Petőfi Sándor -, având ca idee principală lupta împotriva absolutismului, subliniind solidaritatea necesară pentru a învinge ”Împărații”.

” Nu mai e supremație, 
Legi din vechea tiranie; 
Nu e mare, nu e mic, 
Națiile deopotrivă 
Ard robie și arhivă; 
Din trecut nu vrem nimic.”
         

Citind poeziile lui Cezar Bolliac, traduse în limba maghiară în 1965 – publicate cu titlul de A jobbágy (Clăcașul) – nu poți evita să nu compari acestea cu cele ale lui Petőfi Sándor, legate de „detronarea împăraților”, constatând aceeași înflăcărare și forță mobilizatoare.

Oare a încercat cineva până acum să compare aceste poezii, bazându-se pe ideea că Cezar Bolliac și Petőfi Sándor se cunoșteau și, schimbând idei revoluționare, au trăit sub egida acelorași idealuri europene? 







Sus