Miercuri, 20 Martie 2019
Miercuri, 20 Martie 2019


Călimară / Horia Picu: Amintirile nu ni le poate lua nimeni, nu-i așa, Koós János?

Amintirile nu ni le poate lua nimeni, nu-i așa, Koós János?

O veste tristӑ pentru multӑ lume, inclusiv pentru mine: unul dintre cântӑreții mei preferați, Koós János, a plecat din aceastӑ lume azi, 3 martie 2019.

Îl ascultam, în copilӑrie, destul de des la Radio București. De fiecare datӑ mӑ fascinau vocea sa caldӑ și bӑrbӑteascӑ, puternicӑ și finӑ, ritmul melodiilor sale și nu știu dacӑ atracția se poate explica doar prin puterea de pӑtrundere a undelor radio direct în sufletul ascultӑtorului.  
                                                                                         

Aflu acum de pe foter.ro cӑ s-a nӑscut în București, în anul 1937. Pe atunci îl chema Kupsa János. Familia sa s-a stabilit în Ungaria, la Miskolc în 1941. 
       

Am avut privilegiul sӑ-l ascult și sӑ-l vӑd pe Koós János acum câțiva ani într-un concert susținut la Sala de spectacole „Viorel Costin” din Sighetu Marmației.
      

Acum, Koós János s-a dus acolo unde ne vom duce cu toții. Au rӑmas vocea, filmӑrile cu el și amintirile, pe care nimeni nu are cum sӑ ni le ia. Niște vorbe de duh repetate de prea multe ori, devin o banalitate. Cad și eu de bunӑvoie în aceastӑ meteahnӑ universalӑ și zic, cum au zis mulți alții: „Nu plânge cӑ s-a terminat. Zâmbește cӑ s-a petrecut”.
       

Azi am învӑțat cӑ se poate plânge și fӑrӑ lacrimi, fӑrӑ nimic vizibil în exterior; doar pe dinӑuntru. 

Vӑ mulțumesc, Koós János, cӑ ați cântat și pentru mine în copilӑria mea! A fost frumos și acum a venit momentul sӑ zâmbesc cӑ s-a petrecut...





Sus