Miercuri, 18 Septembrie 2019
Miercuri, 18 Septembrie 2019


Călimară / Măștile Adelei Ștefania Pop (Adélka) și arlechinele Évei Dolha – punți peste Apa Mare

Măștile Adelei Ștefania Pop (Adélka) și arlechinele Évei Dolha – punți peste Apa Mare 

Rar se întâmplă cu mine, că intrând într-un salon de expoziție să mă opresc în ușă și să rămân fără cuvinte. Așa s-a întâmplat în aceste zile în Holul Expo al Radio Cluj, unde doi oameni deosebiți – care s-au întâlnit în viață datorită cine știe cărui miracol – și-au expus viziunile pe văzul tuturor, riscând întrebări și nedumeriri care oricând ar fi putut răni.
           

Ștefania Pop Adélka (dreapta, foto)  – deși este un cunoscut artist poliglot – își varsă viața în vise convertabile în timp și spațiu, oferând lumii adevărul gol goluț al nesecretelor umane: masca.

Masca: o punte între subconștientul vesel și anxietatea ereditară, înrădăcinată undeva în negurile istoriei, coborând molcom de pe pereții peșterilor luminate cândva de firavele făclii ale timpului – înecându-și propria lumină în uleiul străvechi.
            

Ștefania Pop Adela (Adélka) s-a specializat în măști artistice, căutând și găsind una dintre căile care duc peste Apa Mare – ca și Șatra colorată a lui Zaharia Stancu –, poposind dincolo, creând lumi. 
            

 Am sculptat mult timp, dar am avut un accident, și nu am mai putut sculpta... Am chemat în ajutor Istoria, care, prin romane și biografii, m-a dirijat spre măștile istorice. Fiecare mască pe care o vedeți aici are o istorie, și are pe cineva în spatele ei. Un rege, o ducesă, un nobil care a lăsat urme în catalogul personalităților Trecutului – spune Adélka, pregătind una dintre colaboratoare în a reprezenta autentic ba mai mult, plauzibil acel univers ce poate fi îmbrăcat când în zdrențele mitului, când în mătasea sălilor de bal.
           

Dolha Éva s-a specializat în reînvierea lumii arlechinilor. O alegere care la prima vedere pare stranie, dar la o analiză mai profundă scoate la evidență niște energii creatoare ascunse cu mare grijă în sufletul artistei. De ce oare arlechini? De ce oare numai arlechini? De ce alături de măștile lui Ștefania Pop Adela (Adélka)?
          

Întrebând artista despre arlechinul ei preferat din sală, se oprește la unul, după aceea la altul, iar apoi la al treilea, spovedând fără să vrea, că toate sunt preferate. Că toate sunt ale sale. Că toate suntem noi – artiști și vizitatori așișderea. 
          

Această concluzie este demonstartă parțial de prezența colorată a două personaje artistice ale societății ardelene: profesorul Ștefan Găină și artistul din Târgu Mureș, Vasile Mureșan (specializat în psihologia fenomenului bufon).


Cei doi ”animatori” de clasă – profesorul Ștefan Găină și artistul din Târgu Mureș, Vasile Mureșan – au dat impresia, că se agață de șnurul zmeilor de hârtie, trăgând acestea tot mai jos, ca și omul de rând să poate vedea agonia lor aproape de pământ... frecându-se umili de oameni. 

                                                                   ***
O expoziție și un vernisaj extraordinar. Te lovește ca un harapnic, atenționându-te, să nu-ți uiți masca acasă niciodată – să nu riști ca lumea să-și dea seama de singurătatea ta ancestrală.







Sus