Luni, 17 Iunie 2019
Luni, 17 Iunie 2019


Călimară / Ziua Prozei Maghiare – distanțări prin apropiere de Jókai Mór

Ziua Prozei Maghiare – distanțări prin apropiere de Jókai Mór

Să sărbătorești Ziua Prozei Maghiare în cercul scriitorilor tineri, care bat la Poarta Literaturii cu primele volume, te obligă la curaj, deoarece noua și cea mai noua generație a tinerilor scriitori se găsește la ani lumină de celebrul Jókai Mór, al cărui zi de naștere (18 februarie 1825, Komárom) este considerată ziua prozei maghiare.
            

                      Karácsonyi Zsolt, Horváth Benji, Márton Evelin, Fischer Botond

Pragmatismul societății maghiare din România se oglindește bine și în această decizie de ”a trece la tineri”, deoarece noile generații ale paginilor de socializare și a aplicațiilor pentru telefoane mobile miraculoase citesc (mai mult ca) altfel, decât cei care au crescut printre lecturile obligatorii și gherete cu revistele de literatură căutate.

Horváth Benji (1988) s-a conectat frapant la apropoul acestei întâlniri, citind de pe ecranul telefonului o nuvelă considerată de el însuși una științifico-fantastică, oferind o capcană comodă (mobilată) acelora, care crescând alături de fantezia lui Jókai (adesea comparată cu a lui Jules Verne) a rămas cu convingerea, că viitorul ca atare nu se poate apropia autonom de cei care îl așteaptă. 

Ideea dezvoltării lumii aplicațiilor IT – ca și liant în structuri literare – a fost prezentată de tânărul autor ca și un fenomen de viitor, deși se simțea clar în rândurile auditoriului, că această simbioză IT – literatură este deja în incubatorul subconștientului colectiv.

Numele lui Márton Evelin (1980) este cunoscut cititorilor Corbii Albi prin recenzia colegului nostru din Sighetu Marmației, Horia Picu, care scria printre altele despre ea, că ”o preocupӑ poziționarea ei în relația cu patria și ce înseamnӑ pentru alții acest concept. Pentru ea, „Patria e limba. Ȋmi port patria în gurӑ.” „Cred cӑ patrie îmi sunt eu însӑmi. La bine și la rӑu.”

Márton Evelin nu s-a distanțat spectaculos de Jókai la această manifestare (cu scopul de a sublinia autonomia sa creativă față de clasic, ca atare), ci a notat cu zâmbetul pe buze faptul, că numele ei de Evelin a fost aleasă de maica sa sub influența lui Jókai, mai exact a personajului feminin din romanul Diamantele negre (Fekete Gyémántok), Evelin(a).
     

Prozatoarea a trecut de mult de tracul debutului și de complexul de a oferi non stop cititorilor ceva absolut inedit ca formă sau spirit, devenind o scriitoare sigură pe sine, care urmează calea cea mai simplă (și mai grea) a creării literare prin a se pune în pielea personajelor sale. 

Această decizie a lui Márton Evelin – de a rămâne cu bună știință la marginea universului clasicului (legându-se de acesta prin firele înșiruite a deschiderii de sine) – pare o decizie foarte bună, ba mai mult, inovatoare prin conținutul ei moral.

Fischer Botond (1982) pare la prima vedere cel mai noncomformist invitat al Zilei Prozei Maghiare, deschizând din primele sale observații spre tematica complementarității prin care literatura în sine se poate concepe ca un fel de drog, care te face să retrăiești acțiunile unui text literar ca și un om evadat din lumea reală. 

Deși Fischer Botond și-a făcut ouvre-ul de podium al evenimentului bâtând la ușile gigantice ale Noului ascuns înfășurat în Subconștient, tânărul scriitor s-a dovedit a fi un autor sensibil, care caută căile de evadare din literatura alb-negru prin a compensa propriile energii lirice. 

(Distanțări prin apropiere?)

                                                              ***

Un trio mai mult ca interesant la masa Zilei Prozei Maghiare. 

Și un moderator de excepție: Karácsonyi Zsolt, redactorul șef al revistei literare maghiare Helikon, un traducător consecvent româno-maghiar, de numele căruia se leagă Filip Florian, Kisujjak. Magvető, Budapest; Mihai Măniuțiu, A sintér emlékiratai. Scardanelli. Regény. AB-ART; Filip Florian, A király napjai. Regény. Magvető, Budapest, 2009; E.M. Cioran Könnyek és szentek. Qadmon, Budapest, 2010; Matei Vișniec, Pánikszindróma a Fények Városában. Kalligram, Budapest, 2012; Gabriel Liiceanu, A csábításról. Orpheusz, Budapest, 2013; Gabriel Liiceanu, A hazugságról. Orpheusz, Budapest, 2013; Gabriel Liiceanu, A gyûlöletről. Orpheusz, Budapest, 2014; Varujan Vosganian, Suttogások könyve. Orpheusz, Budapest, 2014; Lucian Dan Teodorovici, A bábmester börtönévei. Libri, Budapest, 2014.





Sus