Joi, 18 Iulie 2019
Joi, 18 Iulie 2019


Călimară / Silviu Măcrineanu despre Babits Mihály și Cartea lui Iona (Jónás könyve)

Silviu Măcrineanu despre Babits Mihály și Cartea lui Iona (Jónás könyve)

N-am mai citit de mult poezie, trebuie să vă mărturisesc asta de la început. De aceea am luat puțin temător în mână cărțulia lui Babits Mihály numită Cartea lui Iona* (Jónás könvye). După aceea n-am mai putut s-o las din mână!

Traducătorul, Paul Drumaru, a reușit să fie la înălțimea celor mai ridicate exigențe în ceea ce privește traducerea poeziei unui mare poet maghiar. Și nu numai poet a fost Babits Mihaly, ci și prozator, eseist și traducător, la rândul său. Redactor la celebra revista Nyugat (Apus), care în interbelic era un forum al ideilor moderne, europene, în viața literară maghiară. Când a publicat Cartea lui Iona, în 1938, era deja un nume în literatura țării vecine.


Fostul Gimnaziu Maghiar fin Fogaras (Făgăraș),opera arhitectului Alpár Ignácz. Aici a fost profesor de maghiară și engleză Babits Mihály, învățând sute de copii români din zonă limba maghiară și engleză. Poeziile sale de dragoste s-au născut aici, în orășelul Fogaras (Făgăraș), al cărui deputat în Parlamentul Maghiar era și scriitorul Mikszáth Kálmán.


Cum vi se pare ideea unui Iona pe care Dumnezeu îl trimite să propăvăduiască în Ninive, oraș mare și având locuitori cu păcatele pe măsură, iar el ar preferă pustia și meditația, în loc să poarte cuvântul Domnului? Și nu numai că preferă altceva, dar se și aruncă în prima corabie care pleacă spre Tars, „fugind de Domnul, ca un hoț de moarte”!
                  

Dumnezeu nu agrează însă nesupunerea și abate o furtună strașnică asupra corăbiei. Marinarii înspăimântați se roagă fiecare la zeul său, cerând îndurare. Doar Iona se ascunde în pântecul corabiei, știindu-se vinovat. 

Un marinar îl găsește și-i cere să se roage:

Ori n-ai nici dumnezeu? Te-ai scos din coasta cui?

Cum Jona n-are de gând s-o facă, e aruncat peste bord, socotit piaza rea a situației:

Păzea - hei rup! – Să piară cine-n plus e!
Iar trupul său atinge neputincios „Oglinda apei – marmură vrîstată”.

Peștele cel mare trimis de Domnul îl înghite, fără să-i clintească însă nici un fir de păr. Înțelege lecția și începe să strige către Domnul:

Doamne, la Tine strig!
Din sfintei tale toane adânc înaltul Tău îl chem! Ascultă!
Căci urlu dintr-a morții mele burtă!

Domnul se îndură în cele din urmă, și peștele îl debarcă pe uscat, într-o descriere demnă de Arghezi:

... Timpul crește
Și dă porunca Domnul către pește
Și-a patra zi pe Iona îl deșartă
Cu sânge, muci și fiere laolaltă.

Povestea continuă cu retrimiterea lui Iona să propovăduiască distrugerea către locuitorii din Ninive, dacă nu-și întorc fața din nou către Domnul. Nu vă spun chiar totul, dar merită să citiți voi înșivă acest poem, unde poetul zugrăvește imagini impresionante în mintea noastră, cum este de exemplu cea a femeilor cărora începe să le fie frică de profeție:

Și-atunci femeile se-adună roată
și-l însoțeau pe Iona-n ceată șoadă: 
se alipeau de el amirosindu-l
De pește și de suflet de om singur.

Noua revoltă a lui Iona, când Domnul - văzând sădită sămânța credinței - se hotărăște să mai aștepte cu pedepsirea orașului, e exprimată în versuri extrem de sugestive, deși limbajul e cel de zi cu zi:

... Când mă așezai aciia
Și de atunci în număr tot mai mare
Veniră din oraș a mă-ntrebare,
În zeflemea, dar și cu spaima-ascunsă,
De zilele rămase. Eu le-am spus-o
De-a fir a păr. Și-acum răstorni șiștarul?!

Într-un cuvânt - un mare poet se apleacă asupra unei povești biblice. Ceea ce iese de sub condeiul său e o poezie de un modernism accentuat, deși în limbaj arhaic, care te face să nu lași cartea din mână, deși știi dinainte subiectul. Ceea ce spune totul despre harul său!

*Babits Mihály – Cartea lui Iona, Editura Kriterion, București, 2002.






Sus