Luni, 18 Februarie 2019
Luni, 18 Februarie 2019


Călimară / Despre Sânziana Batiște și Farkasok csillagjegye (Zodia Lupilor)

Despre Sânziana Batiște și Farkasok csillagjegye (Zodia Lupilor) 

Sânziana Batiște este nu numai o bună cunoscătoare a atmosferei aparte a anilor 70-80 – decenii în care interiorizarea era cvasi obligatorie –, ba mai mult, percepe această perioadă ca una unic fertilă. Lucrează cu ușurință cu imaginile poetice, clădind pe acestea – conform atmosferei și modei lirice a deceniilor amintite – o adevărată frescă scăzută matematic din suma impresiilor simple, deci tulburătoare, ale subconștientului.

Dansul, ca atare, apare de cel puțin două ori în acest volum, sugerând mai mult ca discret, că pasul mic, pasul mare și căzutul în sine se pot realiza numai între oameni, mâinile întinse fiind doar membre ale eternei singurătăți.

Vorbeam de clădirea de frescă, având ca fundament imaginea poetică, ca atare. Un bun exemplu este poezia Dans/Tánc, în care se poate chiar urmări numărătoarea inversă a istoriei sentimentelor, de la final (”dansul pe altar”) spre începuturi: ”dansul pe gresie”.


Micul volum este dominat de sentimentul adânc al sălbăticiei molcome a omului creativ, chemând ca martor lupul (ca și singurătatea absolută a nopților geroase), dar și acele culori, cu ajutorul cărora se ascundea Bacovia în spatele Cenușiului. Dansul și lupul se reîntorc în volum, intersectându-se pe cărările nopților îndrăgostite (Treceam/Ott jártam), unde „verdele este paznic”.

Interesant cum luminează nopțile Sânziana Batiște – nu cu reflectoare puse în fața oglinzilor sufletelor ascunse, ci folosind culorile ca lumânări ușor odorizante de dorul etern al omului creat, fie vorba de libertate, liniște, sau de simplitatea tulburătoare a ”sărutul alb” și a ”dragostei barbare”:

”Cum s-ar deschide-n beznă flori de mac/Mint vaksötétben nyíló mákvirágok”.

Interesant acest volum. Cei care cunosc ambele limbi, au șansa de a deschide cu mai multă ușurință valvele acestor poezii strânse – prinse și ancorate în anii tinereții eterne. Călăuza principală a poetei respectiv al cititorului cutezător este traducătoarea Simone Györfi – un stalker avizat și obișnuit cu culorile lui Tarkovszkij.







Sus