Miercuri, 23 Ianuarie 2019
Miercuri, 23 Ianuarie 2019


Călimară / Horia Picu: Despre „O datӑ sӑ te saturi” (Egyszer jóllakni) de Móricz Zsigmond

Horia Picu: Despre „O datӑ sӑ te saturi” (Egyszer jóllakni) de Móricz Zsigmond

Móricz Zsigmond merge direct la sufletul cititorului. În unele cazuri, acest lucru se face mai lent, ca în cazul romanului „Fii bun pânӑ la moarte”, sau, alteori, pot fi suficiente doar câteva pagini, ca în cazul povestirii „O datӑ sӑ te saturi”. 

Indiferent cât de lung ar fi drumul pe care am merge prin opera scriitorului maghiar, fie un roman, fie o povestire, efectul e sigur. Rӑmâne ceva acolo, în cititor, care nu mai pleacӑ niciodatӑ. Rӑmâne o suferințӑ, o solidaritate atemporalӑ cu personajele pe care le-ai întâlnit, ai vrea sӑ schimbi lumea, dar...te împaci cu nedreptӑțile vieții, pentru cӑ așa e viața asta...

„O datӑ sӑ te saturi” și apoi...fie ce-o fi! Câtӑ disperare poate acumula un om, câtӑ foame poate îndura cineva pentru ca un gest necugetat sӑ fie aproape un act de normalitate? 

Un grof își ademenește angajații de pe moșie sӑ termine lucrul mai repede, rӑsplata promisӑ fiind o masӑ...normalӑ, nu zeama zilnicӑ pe care o mâncau în timpul pauzei de prânz, direct pe câmp. O „zeamӑ cafenie. Deasupra pluteau câteva steluțe de unturӑ sleitӑ, care se lipeau de tinicheaua lingurii [...]”. Acesta era meniul zilnic al truditorilor pe pӑmânturile grofului. 


Kis János, e „omul cӑruia i s-a nimerit numele cel mai scurt și sӑrӑcia cea mai lungӑ”. Și el lucreazӑ pe terenurile stӑpânului și-i este foame. Nu-l poate sӑtura zeama aceea cafenie, zilnic aceeași. 

Groful își ține promisiunea și tot satul participӑ la festin. Prea târziu pentru János, dupӑ atât de mult „post”, nu poate mânca ce i se oferӑ. Omul sӑrac „se saturӑ cu zeama. Când sӑ vinӑ rândul cӑrnii, s-a isprӑvit cu el. Carnea o înfulecӑ alții”.

Și pentru cӑ neputința îndestulӑrii nu era îndeajuns pentru flӑmândul Kis János, îl mai vede și pe grof sӑrutându-i soția. Prea mult de îndurat... Atunci, „mâna i se încleștӑ pe cuțit și-l înfipse pânӑ la prӑsele în pieptul jandarmului”.

Cititorul, ajuns la sfârșitul povestirii, se poate întreba cum de s-a ajuns la crimӑ. E doar Kis János vinovatul, sau în nedreptӑțile sociale acumulate se gӑsește rӑspunsul ?

Când cineva face o fӑrӑdelege, poate fi arӑtat cu degetul. Când o lume întreagӑ are partea ei de vinӑ, ne putem pune întrebarea: ce-i de fӑcut?

Tocmai aceasta-i întrebarea la care ne invitӑ sӑ rӑspundem abilul scriitor Móricz Zsigmond.









Sus