Luni, 23 Septembrie 2019
Luni, 23 Septembrie 2019


Călimară / Biblioteca Româno – Maghiară: Roxana Tudor despre Móricz, Pillangó și Fluturele dragostei

Biblioteca Româno – Maghiară:  Roxana Tudor despre Móricz, Pillangó și Fluturele dragostei 

Am început să citesc ”Fluturele” fără să știu la ce să mă aștept. Nu citisem vreo recenzie sau vreun rezumat despre carte. Am găsit în povestea lui Jóska și a Zsuzsikăi toate frământările iubirii, trăite vreodată ori încă netrăite. 
     

Am suferit cu ei, am fost fericită cu ei. Mi-am trăit, prin copiii aceștia doi aflați la început de viață, toate durerile și bucuriile mele, trecute, viitoare. M-am înduioșat, am tremurat. I-am mângâiat, i-am sfătuit, i-am încurajat, i-am plâns. Zsuzsika și Jóska sunt icoane ale iubirii, la început de secol trecut.
    

Atât de reali, încât aproape că vrei să le șoptești ori să îi strigi ori să îi ții de mână! Îi urmărești cu sufletul la gură printre snopii de grâu sau pe străzile Debreținului lor, printre țărani sau printre avuții păturii de mijloc. Goana după îmbogățire, crizele sufletești, culmile disperării, zorii iubirii și toate chinurile sale, naturalețea sufletelor, deciziile, visurile - toate te poartă acolo, în inima lucrurilor: parcă stai pe laviță lângă ei, parcă scoți apă din măruntaiele pământului, parcă zbori cu ei, parcă trudești cu ei, parcă te cerți și le ții partea. 


Parcă trăiești. Parcă iubești. Parcă te zbați ca un fluture. Nu, de fapt Zsuzsika și Jóska nu sunt îndrăgostiții secolului trecut. Ci îndrăgostiții oricărui timp. Fluturi eterni. 




Sus