Miercuri, 12 Decembrie 2018
Miercuri, 12 Decembrie 2018


Călimară / Dialogul româno-maghiar din perspectiva literară

Dialogul româno-maghiar din perspectiva literară

Zilele trecute s-a desfășurat la Librăria Bastilia din capitală o dezbatere despre traducerile în limba română a operelor literare ale autorilor central-est europeni. Tema principală a fost în ce măsură ajung să fie prezenți acești autori prin operele lor, în special cei maghiari, pe piața de carte din România, care s-a profesionalizat foarte mult, însă întâmpină mari greutăți în principal din cauza numărului scăzut al cumpărătorilor de carte.



Mesaj de bun venit din partea lui Kósa András László, directorul Institutului Balassi – Institutul Maghiar din Bucuresti

Au fost prezentate și cifre în acest sens, care au șocat chiar și o parte a participanților. Astfel în România există aproximativ 900 de mii-1,2 milioane de cumpărători activi de carte, în care sunt incluși toate categoriile, chiar și părinții care procură manuale școlare pentru odraslele lor.

La inițiativa Institutului Balassi și în co-organizarea Institutului Cultural Român (ICR), la dezbaterea moderată de Bogdan Popescu, directorul Centrului Național al Cărții, au luat parte editori români, mai ales cei care au editat în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat lucrări ale autorilor maghiari.

Din partea Editurii Curtea Veche a fost prezentă Ștefania Nalbant, care a atras atenția asupra importanței programelor de traducere finanțate din fonduri publice, fără de care comunicarea între literatura română și cea maghiară ar fi minimală. Editorii prezenți au fost de acord la unison că programul european Traduki destinat traducerii operelor literare din spațiul central-est european funcționează bine, dar ar fi nevoie de mai multe asemenea inițiative pentru îmbogățirea dialogului literar româno-maghiar.



Ioan Cristescu, reprezentantul Editurii Tracus Arte, a subliniat că din punctul său de vedere este o concepție total greșită că editurile promovează îndeobște lucrările autorilor contemporani, în timp ce publicul român și maghiar nu cunoaște aproape deloc operele clasicilor. Cunoștințele precare se reduc, la români de exemplu – potrivit lui Ioan Cristescu –, la informația că Petőfi Sándor a fost un scriitor național important pentru maghiarime, dar lucrările sale nu sunt cunoscute aproape deloc. Editori maghiari nu au fost prezenți la această dezbatere, dar cu siguranță nici cunoștințele cititorilor maghiari din țara vecină nu sunt mai bogate despre Mihai Eminescu, Octavian Goga sau Nichita Stănescu.

Dan Croitoru, reprezentantul Editurii Polirom, a constatat, de asemenea, că interesul cititorilor români față de literatura central-est europeană este unul scăzut în ciuda faptului că în acest spațiu există mulți scriitori buni. Atenția iubitorilor de beletristică se îndreaptă mai degrabă spre autori francezi, spanioli, italieni, respectiv asiatici și latino-americani.

În această privință, Ștefania Nalbant a prezentat date concrete arătând că în cinci ani, în cel mai bun caz, se vând 2 mii de exemplare/volum ale autorilor central-est europeni în România. Dar majoritatea titlurilor apar în 700-1000 de exemplare, și acest lucru este valabil atât în cazul operelor autorilor maghiari, cât și al central-est europenilor. În timpul dezbaterii a fost subliniat de mai multe ori rolul important avut de Editura Kriterion care, înainte de 1989, a înlesnit substanțial dialogul cultural româno-maghiar.



La dezbatere a fost prezentă scriitoarea Simona Sora, care a avut a abordare pragmatică. A recomandat Institutului Balassi să propună zece titluri ale unor autori maghiari, iar partea română să propună în atenția editurilor maghiare la fel zece titluri din literatura română, iar ambele părți să facă totul ca cele 20 de volume propuse să fie traduse în limbile română, respectiv maghiară.
Scriitoarea (foto stânga) a susținut, pe de altă parte, că în literatura română Transilvania este prea puțin reprezentată ca temă și a spus că se pregătește să scrie despre această regiune în următorul ei volum. A atras atenția asupra trilogiei monumentale despre Transilvania a lui Bánffy Miklós, fost politician și diplomat maghiar, ultimul proprietar al Castelului de la Bonțida. Opera este în curs de traducere și scriitoarea și-a exprimat speranța că această carte cuprinzând trei volume va ajunge până la urmă să fie accesibilă și cititorilor români.

La întrebarea moderatorului, editorii au susținut că promovarea prin târg de carte este un instrument eficient în popularizarea literaturii naționale într-o altă țară. În acest context a fost amintit Salon de Livre de la Paris, unde România a fost țară invitată cu doi ani în urmă. De asemenea, Ungaria a fost țară invitată la Bookfest în 2011, și cu această ocazie operele autorilor maghiari au fost mai bine mediatizate, ceea ce s-a văzut și în vânzare, cu toate că schimbări radicale de durată nu s-au produs.

Ștefania Nalbant a declarat presei că în România Esterházy Péter și Nádas Péter sunt cei mai cunoscuți scriitori maghiari. Cei doi autori contemporani au fost promovați pe piața de carte din România în special de Curtea Veche, care a editat monumentalul Harmonia caelestis, respectiv Ediție revăzută scrise de Esterházy Péter.



                                               Dan Croitoru, Ioan Cristescu și Stefania Nalbant


În încheierea discuției, și participanții au avut ocazia să își exprime opiniile sau să pună întrebări. Într-o notă optimistă, traducătorul George Volceanov a încurajat Institutul Balassi să aibă încredere în promovarea literaturii maghiare, și chiar dacă asistăm la o „involuție” din punct de vedere al relațiilor româno-maghiare pe plan literar, potențialul de comunicare și de cunoaștere reciprocă este unul imens.

Potrivit lui Volceanov, pentru a canaliza și mai eficient toate forțelor creatoare implicate este nevoie de crearea unei baze de date și a unui blog al traducătorilor, obiectiv ce poate fi realizat de către Institutul Balassi, în vederea înlesnirii comunicării între traducători, traducători și editori, respectiv traducători și autori. Volceanov a atras atenția asupra faptului că este în curs de formare un grup de tineri talentați traducători româno-maghiari, care trebuie sprijiniți pentru ca dialogul literar să devină mai intens.
 




Sus