Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Călimară / Biblioteca Româno-Maghiară: Ileana Vulpescu și Az utolsó névjegykártya (Rămas-bun).

Biblioteca Româno-Maghiară: Ileana Vulpescu și Az utolsó névjegykártya (Rămas-bun).

Ileana Vulpescu și Az utolsó névjegykártya (Rămas-bun). De ieri nu mai este pe măsuța mea de noapte, găsindu-și iarăși locul în cămăruța noastră de cărți – încăperea foastei băi de serviciu –, care este pomenită acasă ca și ”camera cărților”.

Este prima carte pe care o pun înapoi pe rafturile late și semiîntunecate încet, cu mișcări greoaie, uitându-mă de jur împrejur în ”camera cărților”, copleșit de ideea viitorului și a întrebării: oare cine va cumpăra casa asta, cine se va întreba de harababura asta intelectuală așa de dragă nouă? 


Cine va sta aici, în locul meu, întrebând: ce oameni au fost ăștia care aveau trei veioze într-o odaie plină de cărți?

Rămas-bun. Az utolsó névjegykártya.

Lângă cartea apărută la Kriterion în 1982 ( într-o traducere elegantă de Éva Lendvay) își aranjează timid look-ul de celuloză colorată celelalte doamne îndrăgostite de fazele și stațiile trecutului: Hortensia Bengescu Papadat, Elena Bibesco, Ottilia Marchiș. 


Urmează un loc liber de 10 centimetri și urmează Kaffka Margit cu Culori și ani, Szabó Magda cu Căprioara și Pilat.

Fără cuvinte. 

Ce rost are să mai scriu. Mai bine caut pozele bunicilor și a străbunicilor mustăcioși – se spune că familia noastră avea o Agrippina, avea un Ienache...oioi, și Dinu desigur. Nimic nou sub soare. Iubirea fără bani, casa fără suflet, bucuria fără bani, geamuri care și după o sută de ani mai poartă amprenta frunților lipite. 

Și în decor, unul dintre noi, care predă cheia, predă ultima carte de vizită, cu un zâmbet înțelept : să folosiți amintirile, cărțile și umbrele noastre cu sănătate. Și să nu uitați să udați plantele, dacă dintr-un anumit motiv nu le veți arunca afară, odată cu rafturile de cărți ( spălând bine pe jos și pe rafturi după noi).

Ileana Vulpescu și Az utolsó névjegykártya (Rămas-bun).

Huh.










Sus