Miercuri, 21 Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018


Călimară / Smaraldul – rama pietrificată a lumii literare a lui Culianu

Smaraldul – rama pietrificată a lumii literare a lui Culianu

Cu numele lui Ioan Petru Culianu m-am întâlnit prima dată citind romanul lui Norman Manea, cu titlul Vizuina, tradus în maghiară „Odú”. Criticile literare citite de mine legate de Vizuina notau fără excepție faptul că profesorul din roman este întruchiparea literară a savantului Ioan Petru Culianu, discipol al lui Mircea Eliade, profesor cu faimă în Statele Unite ale Americii, specializat în istoria și psihologia religiilor.

Ioan Petru Culianu a murit în condiții neelucidate în 1991, fiind ucis cu sânge rece în toaleta Universității din Chicago. 

Cazul Culianu a reprezentat ani în șir material senzațional pentru a emite ipoteze legate de asasinat, colorate în fel și fel de chipuri, aducând în lumina reflectoarelor scrierile puternic intelectualizate ale savantului – scrieri care deranjau sisteme, comunități, asociații istorice, dictaturi ba chiar și lumea suprarealului.

Ioan Petru Culianu are în maghiară un singur volum – mai bine zis o traducere în faimoasa revistă filozofică Kellék (37); este vorba despre Arborele gnozei (A gnózis fája), un studiu legat de istoria religiilor. Arborele gnozei (A gnózis fája) este adresat celor care au noțiuni bine formate despre cristologie și filozofia cunoașterii.

Ioan Petru Culianu are însă și povestiri foarte interesante, care așezate una lângă cealaltă dau naștere unui fel de roman-puzzle: Pergamentul diafan.

Cei îl care pomenesc pe Borges – citind pe Ioan Petru Culianu – au perfectă dreptate. Aceste povestiri par a fi decupate dintr-un volum nepublicat de Borgez, cu lumea sa împăturită în suprarealul de toate zilele.

Mie însă îmi aduce aminte de un alt ”roman puzzle”, cel scris de Liviu Rebreanu având titlul de Adam și Eva – o operă care nu este arhicunoscută nici în rândurile celor care îl iubesc pe Rebreanu. Aceeași revelație a deja vu-ului istoric, aceeași atmosferă a repetabilității eternului, fie că e vorba de smaraldele lui Culianu sau de dragostea fără început – o noțiune care se leagă direct de romanul lui Rebreanu.

Care ar fi cele mai abordabile povestiri ale volumului Pergamentul diafan, care ar putea fi traduse cu o relativă ușurință în limba maghiară? Eu aș alege Miss Esmeralds și Jocul de smarald.

Smaraldul – rama pietrificată a lumii literare a lui Culianu, o lume fără momentul facerii, populată de oameni și sentimente care nu și-au găsit locul în studiile savantului.







Sus