Miercuri, 22 Mai 2019
Miercuri, 22 Mai 2019


Călimară / Despre Gárdonyi Géza și ”Contractul de căsătorie”

Despre Gárdonyi Géza și ”Contractul de căsătorie” 

Pe numele său adevărat, Ziegler Géza, cunoscut ca Gárdonyi Géza autorul ”Stelelor din Eger”,(Egri csillagok), scriitorul, poetul, dramaturgul și jurnalistul austro-ungar a trăit între anii 1863 și 1922. Pe 30 decembrie se împlinesc 96 de ani când cel care credea în reîncarnare și spiritism, din 14 octombrie 1922 nu s-a mai ridicat din pat, dorindu-și moartea. Peste două săptămâni , fără nicio boală fatală și-a dat duhul, fiind înmormântat în grădina casei din Eger. Pe mormânt, potrivit dorinței sale stă scris: ”Doar trupul”.

            

Romanul său , ”Contract de căsătorie”a apărut în traducerea Veronicăi Bârlădeanu în limba română, la Editura Eminescu, în 1975 după originalul intitulat ”Ida regénye”, apărut în 1924.

Un negustor de vinuri extrem de bogat, Ó Péter, rămas văduv își ține unica sa fiică, Ida, la mănăstire, chiar și după ce aceasta își ia examenul de bacalaureat. Ducând o viață destrăbălată, prezența fetei l-ar deranja pe bărbatul care plănuiește să se recăsătorească. Ținută departe de secretele tatălui pe care îl vede doar odată pe an, ajunsă acasă, Ida află lucruri care o îngrozesc. Când tatăl o anunță că se căsătorește cu Nora, fosta ei prietenă din copilărie, acceptă căsătoria cu Csaba. Tânărul jurnalist simpatic și plin de calități răspunde la anunțul de mica publicitate prin care Ó Péter își caută ginere. Așa sună mai frumos, de fapt își mărită fata prin mica publicitate.

             

Și de aici începe șirul evenimentelor presărate de mici neînțelegeri. Replici absolut politicoase care îi țin la distanță pe cei doi care încheie o căsătorie formală,un contract în toată regula. Dacă respectă clauzele contractului Csaba va mai primi pe lângă cele 300 de mii, banii de acomodare și o parte din imensa avere a negustorului. Condiția este să stea împreună timp de un an cel puțin. El are nevoie de bani, ea vrea să scape din casa unde ar avea o mamă vitregă de vârsta ei, așa că se căsătoresc de ochii lumii. O serie de scene simpatice în care cititorului îi vine să-i tragă de mânecă, ba pe el, ba pe ea, ca să le zică: nu vedeți că vă iubiți? Ce-i cu voi? Și neînțelegerile se țin lanț din lipsa comunicării despre problemele de familie, pentru că asta nu era prevăzut în contract. 

Un roman de dragoste, în care nu se rostește ”te iubesc,” dar protagoniștii, doi străini atât de asemănători în calități ajung...dar să nu vă povestesc! Citiți-l și nu veți regreta! 




Sus