Miercuri, 18 Septembrie 2019
Miercuri, 18 Septembrie 2019


Călimară / Benő Karácsony și Fănuș Neagu ... la o cafea imaginară

Benő Karácsony și Fănuș Neagu ... la o cafea imaginară  

Benő Karácsony a avut un destin interesant și dramatic: s-a născut pe 7 septembrie 1888 la Alba Iulia, a devenit unul dintre scriitorii maghiari importanți din România și a decedat în 1944 la Cluj într-un lagăr – nu se știu nici ziua, nici ora. 

Fănuș Neagu este considerat frumosul nebun al marilor orașe: născut pe 5 aprilie 1932 la Grădiștea-de-Sus, (județul interbelic Râmnicu Sărat — acum în județul Brăila), a murit pe 24 mai 2011, la București) și a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român.
Scriitorii Benő Karácsony și Fănuș Neagu nu s-au cunoscut personal, dar amândoi au simțit ce înseamnă sărăcia în viață și drama războiului: primul a trecut prin două războaie mondiale, iar cel de-al doilea doar prin unul. 
 
Prefața din romanul Piotrușca de Benő Karácsony (Editura Kriterion, București, 1973) este scrisă de către Fănuș Neagu care ar putea fi aici îngerul care a strigat (din Fănuș Neagu, Îngerul a strigat, Editura pentru Literatură, București,1968). Îngerul, adică Fănuș Neagu discută la o cafea imaginară cu Benő Karácsony și îl întreabă ce fel de om a fost: ,,ciudat de neliniștit, ciudat de vesel, de multe ori trist și poate mereu nefericit” (Fănuș Neagu, ,,Prefată, în Benő Karácsony, Piotrușca, p. 5)
     
          

Ei bine, Benő Karácsony îi răspune undeva prin roman confratelui său mai tânăr, pufnind în râs: ,,Îl pufni rîsul. O tinerețe, atotștiutoare și disprețuitoare! O vise, o claie de păr negru! Viața e un lanț de accidente mărunte. La fiecare accident pierdem câteva fire de păr” (Benő Karácsony, Piotrușca, p. 337). La rândul lui, Fănuș Neagu, într-un dialog peste timp, îi spune că el, Benő Karácsony, nu a trăit această dramă dezmăgitoare a îmbătrânirii decât în roman, deoarece după ce a trecut prin bucuria nașterii a ajuns la un sfârșit nemeritat și prematur într-un lagăr nazist: ,,el cel îndrăgostit nebunește de viață avea înscris în steaua lui o moarte pe care nu o merita” (Prefață, p. 7). 


Benő Karácsony conchide cu durere, prin cuvintele dintr-o scrisoare Osvát Kálmán prin care arată că nu   a înțeles destinul lui nedrept: ,,Nu mai contează, acum nu mai contează, doar mă roade o curiozitate: ar fi trebuit să scriu cărți pline de miez, pesimiste și ilizibile, de dragul criticii? Dacă e așa nu e bine. Nu sunt profet, dar aș îndrăzni să prezic, că nu e departe vemea când pentru textele scrise pe înțelesul tuturor, nici pentru dragostea de viață nu ți se va face vină.”  




Sus