Marţi, 23 Octombrie 2018
Marţi, 23 Octombrie 2018


Călimară / Eugen Uricaru și Vladia, tradusă în limba maghiară

Eugen Uricaru și Vladia, tradusă în limba maghiară

Cred că nu sunt singurul care a rămas marcat de romanul postmodern al lui Eugen Uricaru, cu titlul Vladia. Această localitate fictivă din era socialistă, unind toate trăsăturile negative ale sistemului, se găsește undeva între Groapa lui Eugen Barbu și Pusta tătarilor de Dino Buzatti. 

Satul Vladia este simbolul localităților rurale izolate ale socialismului, care își înghițeau pe parcurs intelectualii repartizați, transformându-i, integrându-i în lumea lor închisă, tradițională prin simplitatea lor.
Nu există profesor sau inginer navetist care nu ar fi simțit în ”epoca de aur” această groapă a vieții, anturajul viu, sănătos și totuși destructiv al satului care își duce traiul și fără acești intelectuali atrași de crâșmă, toate planurile și ideile lor fiind legate cumva de această ”instituție”.

Parizerul, vodca, pasivitatea sănătoasă a satului uniformizează intelectualii proaspăt sosiți, dar această lume nou creată nu poate scăpa de fenomenul Ferma animalelor (George Orwell), născând ”porcii” lor, care vor teroriza pe cei care nu au puterea de a lupta pentru idei proprii.

Profesorul de istorie, desen și muzică – că așa era pe vremuri la școlile sătești –, cu numele de Antim, va deveni personajul principal al romanului, încercând să evadeze din acest mediu, evadarea în sine devenind orizontul vieții sale.
       
       

Ceea ce face din acest roman unul aparte este relația acestor intelectuali cu bătrâna aristocrată din castelul local, umilită de sistem și de săteni. Nu sunt toți la fel și din această diferență principială se va naște episodul postnaturalist al romanului – dezbrăcarea și uciderea viselor doamnei –, care lasă cititorul marcat zile întregi.

Traducerea în limba maghiară este semnată de Kolozsvári Papp László și a văzut lumina tiparului în Budapesta, la Editura Európa, 1987. Cartea, cu aspectul său elegant, a fost și este prețuită de cititorii din Ungaria, unii dintre ei găsind multe elemente care par a fi transmutate din sistemul socialist maghiar.

Roman greu, apăsător, recomandat numai celor care sunt obișnuiți cu operele postmoderne de calitate. Castelul și Procesul lui Kafka, transcendența naturală a lui Italo Calvino – iată câteva repere care pot fi adăugate la cărțile amintite mai sus ca ”rude îndepărtate” ale romanului Vladia.

 




Sus