Joi, 21 Septembrie 2017
Joi, 21 Septembrie 2017


Călimară / Despre matematica conviețuirii editorial-literare

Despre matematica conviețuirii editorial-literare

                                                                  +1.

Cu câțiva ani în urmă am făcut un interviu cu redactorul revistei culturale târgumureșene VATRA, poetul Kocsis Francisko, în care întrebările mele, oricum de fin erau formulate, sugerau cititorilor, că eu am nu numai sentimentul, ci chiar sunt convins, că acele punți vii care existau în anii 60-80 între cele două literaturi – română și maghiară – sunt pe cale de dispariție. Mă refeream la acțiuni și proiecte comune, la traduceri și la tot ce înseamnă colaborare vie în acest domeniu.

Când făceam acel interviu, mă găseam sub influența lecturilor românești traduse în limba maghiară, cum ar fi romanul Frații Jderi (1974) tradus în maghiară de Lőrinczi László, sau nuvelele lui Agărbiceanu – Popa Man (traducător Veress Zoltán) și Jandarmul (Telegdi Magda) – apărute în 1979 și simțeam un gol, un teren părăsit, „extravilan”, la întâlnirea pământurilor celor două literaturi. De ce nu mai există colaborare, de ce nu se promovează traducerile, de ce sunt tot mai puțini aceia, care – fiind maghiari – citesc literatură română tradusă în maghiară, sau invers: români care știu de Jókai Mór, Ady Endre sau Móricz Zsigmond?

În interviu Kocsis Francisko (foto stânga) m-a contrazis, ba chiar m-a certat, sugerându-mi că astfel de întrebări induc în eroare cititorii, crezând că aceste legături literare româno-maghiare chiar au ajuns la pământ.

Mi-a dat multe exemple pentru această colaborare. Printre altele și apropo-ul interviului amintit, traducerea a multor poezii de Reményik Sándor în română de dânsul și alte opere contemporane, care atunci erau încă în fază de proiecte. (Despre poeziile lui Kassák Lajos traduse în română de Kocsis Francisko AICI)

Vă mărturisesc, că răspunsurile poetului și traducătorului nu m-au convins deloc, însă nu vroiam să deschid o polemică, să nu cumva să sparg acest trought the looking glass* optimist și plin de energie al lui. Nu eram deloc convins că suma matematică a traducerilor înseamnă pentru toată lumea același lucru.

Și exista desigur și cealaltă variantă, adică posibilitatea, că eu – ca jurnalist – nu aș fi chiar așa de conectat la interferențele vii ale celor două culturi scrise. În fine, am rămas la varianta din urmă – încercând chiar să-mi fac autocritică.

                                                                        +2.

Aceste gânduri m-au cuprins brusc în aceste zile, când colega mea de la TVR Cluj m-a atenționat, că la sediul Scriitorilor din România filiala Cluj, va fi prezentat un proiect de colaborare editorial-literară româno-maghiar, cu ocazia apariției volumului de studii și eseuri a profesorului Cseke Péter, publicist literar și personalitate marcantă a societății civice și culturale maghiare, fostul decan al Facultății de Jurnalism al UBB Cluj (Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării), cu titlul Valori ale presei maghiare din România (1919-2014) precum a numărului tematic al revistei social-culturale KORUNK, care are în focus diaspora românească.



                       Profesorul Cseke Péter și sociologul Vasile Sebastian Dâncu

Pe limbaj jurnalistic: un eveniment cu trei obiective: 2 directe (lansări) și 1 (cea a conviețuirii) indirectă. Adică 2+1.

Când am ajuns, sala de ședințe era plină cu oameni de cultură români și maghiari, fiind prezenți în număr mare și dascălii Facultății de Jurnalism – secția română și maghiară –, care au venit la eveniment nu numai pentru a-l felicita pe profesor pentru împlinirea frumoasei vârstă de 70 de ani, dar și pentru a-l încuraja să continue drumul acelei politici didactice, care a contribuit decisiv la faima acestei facultăți.



                                   Scriitorul Mircea Popa (sub panoul I.L.Caragiale)


Dintre cei care au luat cuvântul – mai ales scriitorii mai în vârstă –, nu treceau pe lângă fenomenul hilarizării relațiilor editorial-literare dintre cele două culturi. Scriitorul Mircea Popa și-a amintit chiar cu nostalgie acele vremuri, când scriitorii români erau invitați frecvent la simpozioane maghiare în țară sau peste hotare.
 
Criticul literar, eseista Irina Petraș (foto stânga) – președintele filialei din Cluj a Asociației Scriitorilor din România – a făcut și ea observație vizavi de slăbirea relațiilor literaro-editoriale dintre cele două lumi literare, cea română și cea maghiară, exprimându-și speranța, că acest nou început reprezentat de această prezentare dublă va avea și continuare.

Colegii dascăli români de la Faculatea de jurnalism au felicitat profesorul pentru „munca sa”, evocând evenimente din viața universitară tumultoasă de pe vremea când profesorul Cseke a fost ales decan de majoritatea universitară românească – iată unele laturi ale matematicii conviețuirii! –, atragând atenția asupra unui fenomen interesant – cu dimensiuni umane și profesionale aparte –, conform căruia profesorul Cseke Péter este solicitat și de studenți români să le fie coordonator la lucrări importante.

                                                                               +3.

Luând cuvântul, profesorul Cseke Péter (foto stânga) a prezentat pe scurt volumul Valori ale presei maghiare din România (1919-2014) și a schițat proiectul revistei KORUNK de a publica un număr tematic în limba maghiară despre diaspora română.

În volum sunt studii care pot fi foarte interesante pentru cititorii români (Scriitori maghiari în presa interbelică din România; Schimbare de paradigmă într-o epocă fără analogie; Presa minoritară în viziunea lui Spectator).

Acest jurnalist de marcă a presei maghiare interbelice, Spectator (Krenner Miklós) este un personaj care prin articolele sale a fondat chiar un stil aparte de a intercepta mesaje politico-sociale de anvergură cu ochi de politician de mare clasă și de a decodifica aceste mesaje într-un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor. (Iată o observație al lui Spectator din 1934 apărută în renumitul ziar maghiar din Cluj, Ellenzék:

„Minoritatea maghiară din Transilvania a ajuns într-o situație nouă și literatura a fost prima care a tras, cu exactitate și înțelepciune toate consecințele acesteia.”)



La rândul său, numărul tematic al revistei KORUNK poate fi un obiect de studiu serios pentru acei maghiari, care sunt interesați de minoritățile românești din lume, din Austria până în Australia. De excepție sunt: studiul lui Tudor Raț despre românii din Bulgaria și Serbia (Bulgáriai és szerbiai román kisebbségek), sinteza lui Gheorghe Petrușan despre românii din Ungaria sau al sociologului Vasile Sebastian Dâncu despre coloniile românești din Italia și Spania.

Ambele publicații prezentate la sediul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj – volumul lui Cseke Péter în limba română și KORUNK în limba maghiară – sunt de o rară frumusețe informațională, și... emoțională.

                                                                           +4.

Desigur, după toate aceastea nu aveam cum să nu-mi pun întrebarea la sfârșitul evenimentului: chiar suntem în fața unui nou trend al apropierii politicilor literaro-editoriale ale celor două lumi culturale, sau am fost de față doar la o încercare mai mult ca lăudabilă din partea unor personalități marcante, români și maghiari?

Sau problema se pune altfel: nu toți vedem aceleași lucruri reale în spatele oglinzii lui Carroll? Matematica convețuirii are formule încă necunoscute?

*Referire la cartea scriitorului-matematician Lewis Carroll Through the Looking Glass (Alice în Țara Oglinzilor)





Sus