Miercuri, 12 Decembrie 2018
Miercuri, 12 Decembrie 2018


Călimară / Despre Hortensia Papadat Bengescu și… Kamarazene

Despre Hortensia Papadat Bengescu și… Kamarazene

Citind Hortensia Papadat Bengescu (Concert din muzică din Bach), te poți găsi într-o lume feminină artificială, în care legile fizice sunt codate în personaje și cititori așijderea – cititori care se vor găsi fără doar și poate inițiați pentru această călătorie.

Concert din muzică de Bach este tradusă în maghiară încă din 1964, de către Lendvay Éva, cu titlul de Kamarazene, astfel încât cititorii maghiari – din Ardeal și din Ungaria – au avut posibilitatea de a se scufunda în această lume pe cât de crudă și nemiloasă pe atât de autentică.

Kamarazene este un roman greu, sumbru, fără speranțe, și din acest punct de vedere Hortensia Papadat Bengescu poate fi oricând o concurentă a clasicilor europeni, în ale căror romane arivismul se arată în toată splendoare ei umană. Lică Petrescu nu este Dinu Păturică dar nici Julien Sorel. 

  

Astfel Kamarazene – cu personajele sale negative – se zbate între mările endemice și cele universale având însă câteva nuanțe absolut originale, cum ar fi ridicarea pe piedestal a urâțeniei feminine, autoarea riscând prin clădirea romanului în jurul sorților a două femei deloc arătoase, care însă totuși recâștigă faima instinctuală, devenind puncte fixe într-o lume crudă, fără sentimente adevărate.

Trăsăturile naturaliste sunt iarăși intermediare: între endemic și universul lui Zola. 

Hortensia Bengescu Papadat are un stilou îmbibat în vitriol când analizează parvenismul și snobismul cotidian. Autoarea seamănă cu un chirurg care este nevoit să intervină fără anestezie, ridicând din adâncurile primitive ale sufletului tot ce nu are ce căuta la lumina zilei, uimind cititorul cu diversitatea sentimentelor și impresiilor plutind în liniștea de după furtună – adică după citirea ultimelor rânduri ale romanului.





Sus