Luni, 10 Decembrie 2018
Luni, 10 Decembrie 2018


Călimară / Despre Dan Lungu și Raiul găinilor (Tyúkok a mennyben)

Despre Dan Lungu și Raiul găinilor (Tyúkok a mennyben)

Dan Lungu – ca și Mircea Cărtărescu – face parte din echipa revoluționarilor literaturii române, căutându-și drumul nu prin intelectualizarea accentuată a povestirilor (așa cum fac foarte mulți dintre contemporani mai cunoscuți sau mai puțin cunoscuți), ci prin reânvierea lecturii directe. Amândoi sunt maeștri saltului calitativ aplicat în comunicarea literară: Cărtărescu transformă în povestirile sale reportajul literar de calitate în nuvelă în toată regula, Dan Lungu la rândul său convertează reportajul social într-un mod miraculos în ”roman fals”, punând astfel bazele unei noi genuri literare.

Dan Lungu – în opoziție cu Cărtărescu – nu folosește armele lirizării textelor ci dezbracă pur și simplu întâmplările cotidiene. Un bun exemplu: Raiul găinilor.


Dan Lungu – în opoziție cu Cărtărescu – nu folosește armele lirizării textelor ci dezbracă pur și simplu întâmplările cotidiene. Un bun exemplu: Raiul găinilor.

Strada Salcâmilor – cu cei 5 sau 6 locuitori – este o porțiune din România de azi, care este adânc înfundată în acea incultură și subinformare a cărei rădăcini se găsesc probabil în socialismul muncitoresc, care amesteca oamenii și mediul lor de viață ca niște elemente chimice menite să formeze după un timp o materie superioară.

Milica, Dom Petrică, Colonelul, Relu Covalciuc și ceilalți sunt mutați parcă din Groapa lui Barbu pe strada Salcâmilor, având centrul social-comunicativ crâșma cu numele de Tractorul șifonat, în a cărei curte se găsește o cabină de tractor, amintind de vremurile când furtul din fabrici (numit pe atunci: descurcăreală) era nu numai la modă ci și o formă de viață.

Acest ”roman fals” este o tragicomedie a inculturii milioanelor de oameni, care au fost goniți cândva de comunism de la sate spre orașe, dar... nu au ajuns de facto niciodată la țintă. Așa s-a născut această societate, cu rădăcini țărănești dar cu mod de viață urban... așa s-a născut Strada Salcâmilor, cu știrile, cu Pro TV și cu râmele curentate, ca și principală știre a lumii. 

Poate greșesc, dar citind varianta maghiară a ”romanului fals” – tradusă de Szonda Szabolcs, având titlul de Tyúkok a mennyben – am simțit mai puternic vibrarea acestei cărți, deoarece traducătorul a transpus această stradă a Salcâmilor pe o stradă ardeleană maghiară, folosind expresiile jargonizate ale oamenilor simpli, a cârciumelor ungurești de la sate. Ca și atmosferă:

Când am terminat ultimul capitol, am simțit nevoia să iau legătura cu traducătorul, întrebându-l de secretul acestei reușite de transpunerea a unui text special român în limba maghiară.

                                                                        *

– Traducerea în maghiară a romanului lui Dan Lungu, Raiul găinilor, a fost pentru mine atât o plăcere, cât și o provocare profesională – a declarat Corbilor Albi traducătorul Szonda Szabolcs. – Plăcerea este cea cu care a fost scris textul original, și care reiese, în mod evident pentru cititor, din rândurile romanului. Provocarea o reprezentau în mod special capitolele care se constituie din discuții de cârciumă, de fapt din voci uneori paralele, legate de personaje anume mai mult doar prin intuiția cititorului, și care compun „dialoguri” inedite, cvasi-paralele, acestea dând, totuși, imaginea de ansamblu asupra temei, temelor dezbătute cu același aplomb consistent. 

Un element-cheie al acestor gâlceve de birt este acel mod de a tachina amical  interlocu-
torul, care este similar cu cel din comunicarea cotidiană a secuilor. Ca urmare, era foarte la îndemână pe parcursul traducerii ca să transpun aceste discuții în mediul verbal al unei cârciumi din Secuime. 

Se dovedea însă o soluție care trebuia aplicată cu măsură: mi-am dat seama de acest lucru, după ce a citit traducerea, în manuscris, un prieten din Ungaria, familiar cu lexicul dialectal secuiesc. Observațiile sale m-au făcut să reglez puțin, pe ici, pe colo, termenii utilizați, ca să nu privez cititorii din Ungaria de înțelegerea anumitor cuvinte, dar nici să recurg la note de subsol sau alte asemenea explicații. Cred că am găsit calea de mijloc, păstrând totodată savoarea lejer-serioasă a discuțiilor în cheia pe care am intenționat să o aplic în traducere, de la început – a adăugat traducătorul.
                                                        
                                                                          *

O carte de citit – în limba română sau limba maghiară...




 






Sus