Luni, 20 Mai 2019
Luni, 20 Mai 2019


Călimară / Krúdy Gyula despre ”Arta gastronomică și Fripturile lui Esterházy"

Erika Mărginean: Krúdy Gyula despre  ”Arta gastronomică și Fripturile lui  Esterházy”


Într-un volum de peste 500 de pagini semnat de Krúdy Gyula, reeditat de moștenitorii scriitorului în 1983, pentru a noua oară, sunt adunate două cărți de fapt. În prima parte avem Cartea viselor și Cartea despre chiromanție, iar în partea a doua sub titlul Scrisoarea de dragoste, Cursa de cai și Plăcerile stomacului găsim zeci de scrieri scurte publicate în ziarele și revistele vremii. Neavând traducerea în limba română, vă povestesc doar un articol ce mi-a atras atenția, în titlu fiind vorba despre friptura Esterházy.

        

”Arta gastronomică și Fripturile lui Esterházy” se intitulează articolul cu pricina. ”Unui Esterházy, nu se știe care din cei mulți stimabili, hangiii de pe vremuri îi puneau pe masă o anumită friptură savuroasă de fiecare dată când acesta îi vizita cu prietenii la Pesta. Probabil nu a fost o treabă ușoară contelui să mănânce de fiecare dată câte o friptură imensă ale cărei margini atârnau din farfurie, pentru că așa serveau hangiii la vremea respectivă fripturile! 

Servită într-o zeamă cu ceapă, asemănătoare sosului de tocăniță, diferența făcea modul de preparare a sosului. În bucătăria bătrânului Szikszay de pildă, deși pare aproape imposibil, ceapa a fost pisată pentru friptura Esterházy.” 

Astfel începe descrierea amănunțită a fripturilor, de-ți lasă gura apă, simți parcă și gustul cartofilor puși la fiert împreună cu friptura. Oare câtă friputură o fi mâncat contele Esterházy din specialitatea ce-i poartă numele dacă bucătarii renumiți au ajuns nu doar la Viena, dar și în restaurantele renumite din marile orașe ale lumii să o prepare, desigur punând mai putină paprika de Seghedin decât acasă!

Nimeni nu știe câte vite a consumat stimabilul, al cărui nume a fost împrumutat ba căleștilor în care doamnele voluminoase cu rochii lungi călătoreau pe vremea Máriei Terézia, ba clădirilor. Pentru că după un timp s-a apucat de construit castele, dincolo de Dunăre. Acele clădiri înconjurate de grădini, numite Esterházy, deși doar cu un nivel păreau etajate având un acoperiș impozant, mai ales dacă se aflau pe un teren de vânătoare.


Trecând în revistă preparatele ce poartă numele unor personalități, începând cu friptura Komócsy, până la beafsteakul Wellington, trecând prin friptura Rossini (feliuțele de carne de vită macră ornate cu ciuperci) precum și diferite preparate din pește, Krúdy descrie într-un stil lejer și distractiv și prepararea supei de creveți. 

Animăluțele astea mici aproape neînsemnate sunt periate de harnicele bucătărese, iar când pocnesc periculos din clește, mișcându-și precum husarii mustățile, în clipa cea mai emoționantă se trezesc aruncate în apa clocotită! Nu e o moarte de invidiat, dar exemplarele astenice, fără vlagă scapă de o astfel de moarte!

Dumnezeu știe unde ajung ele, în moleșeala lor nici să lupte nu mai vor”, scrie Krúdy într-un articol din 1932.






Sus