Luni, 17 Iunie 2019
Luni, 17 Iunie 2019


Călimară / Mihail Manole: Despre Béla Hamvas și Filosofia vinului

Mihail Manole: Despre Béla Hamvas și Filosofia vinului

Născut la 23 martie 1897 în Prečov, Béla Hamvas și-a finalizat studiile de bază în 1915. În 1919, tatăl său - pastor luteran, profesor de germană și maghiară, jurnalist și scriitor - a refuzat să depună jurământ de loialitate în Cehoslovacia, după care familia sa a fost expulzată și s-au mutat la Budapesta, unde Hamvas a urmat cursurile Universității Péter Pázmány. După absolvire, a lucrat ca jurnalist la ziarele Budapesti Hírlap și Szózat. Trei ani mai târziu s-a angajat la biblioteca din Budapesta. A fost numit bibliotecar senior în 1927. A scris articole, recenzii și eseuri pentru 25 de reviste diferite. Prima lui colecție de eseuri a fost publicată în 1943.

În 1948 a fost interzis publicării de către guvernul socialist și a fost forțat să se retragă din bibliotecă. Deși publicase mai mult de 250 de lucrări înainte de interdicția sa, majoritatea lucrărilor lui Hamvas au fost scrise anonim mai târziu. Béla Hamvas a murit în 1968 în urma unui accident vascular cerebral. Este îngropat în Szentendre. În 1990 a primit postum premiul Kossuth .

Béla Hamvas și-a găsit forma de exprimare în eseu. 

„M-am decis să scriu o carte de rugăciuni pentru atei. În mizeria zilelor noastre, am simțit milă față de cei suferinzi, și astfel încerc să-i ajut. Știu prea bine ce sarcină grea va fi pentru mine. Știu că nici nu am voie să rostesc acest cuvînt: Dumnezeu. Trebuie să vorbesc despre El sub tot felul de alte denumiri, cum ar fi sărutul, beția sau șunca fiartă. Am ales vinul pentru a fi cuvîntul meu principal. Din acest motiv a primit această carte titlul: Filosofia vinului, și de aceea am scris ca motto: într-un sfîrșit rămîn doar doi, Dumnezeu și vinul.“

       

Așa își începe Béla Hamvas eseul de aproape 50 de pagini în care, după o rigidă clasificare a ateilor și a și a bigoților prin disponibilitatea lor de acceptare a vinului ca esență a Universului, face o descriere grupată în trei părți a tot ceea ce poate să-l lege pe consumator de acest produs al divinității.

„Această carte se împarte în mod necesar în trei părți.(...) Prima parte va fi metafizica vinului.(...) 
În prima parte va fi vorba despre vin, ca adevăr supranatural. A doua parte prezintă vinul ca natură. Această parte va avea un caracter descriptiv. (...) A treia parte este dedicată ceremoniilor vinului. În această parte vom examina, cînd să bem vin, și cînd nu. Cum să bem? Unde să bem? Din ce să bem? Singur? În doi? În compania unui bărbat sau a unei femei? – Va fi vorba despre legătura dintre vin și muncă, vin și plimbare, vin și baie, vin și somn, vin și dragoste. 

Va conține reguli, ca de exemplu, la ce ocazii ce vinuri să bem, cît să bem, după ce mîncăruri, în ce locuri și în ce amestec. Această parte nu se vrea exhaustivă. Mai degrabă dorește să arate bogăția infinită a ocaziilor de băut, și invită încă de pe acum pe toată lumea să completeze ceremoniile vinului cu noi și noi capitole. Împărțirea terțiară armonizează îndeaproape cu cele trei ere ale istoriei universale a vinului. În sensul înțelesului, corespondentul părții metafizice este era antediluviană, cînd omenirea încă nu cunoscuse vinul, visînd doar despre el. 

După potop, Noe a sădit prima viță de vie, și astfel începuse o nouă eră în istoria universală. A treia eră începe cu transformarea apei în vin, iar noi trăim acum în această eră. Istoria universală se va sfîrși, cînd din izvoare și fîntîni țîșnește vin, din nori plouă cu vin, iar apa lacurilor și mărilor vin se face.“

Cu vervă, umor, erudiție, Béla Hamvas ne introduce flamboaiant într-o atmosferă în care prin aburi bahici ni se supun spre atenție categoric, științific, motive de venerare nu numai a vinului, ci și a celorlalte activități ce converg actului de consum al acestuia.

Mărturisesc umil că schema unui catalog de vinuri propusă în această lucrare m-a cucerit prin sinceritatea autorului, prin varietatea propunerilor de însoțire a diferitelor soiuri de vinuri exclusiv maghiare, acest catalog fiind totodată un ghid foarte exact pentru oricine dorește să facă o introducere în oenologia zonală.

„Dacă apuc o bătrînețe adîncă, iar la vîrsta mea înaintată voi primi și înțelepciunea acea amabilă și senină, pe care atît de mult vreau s-o ating, voi scrie catalogul complet al vinurilor maghiare, pentru că acesta nu se poate scrie fără o experiență mare-mare, și amabilitate, seninătate, înțelepciune și mai mare. Sper că o să ajung la vîrsta înaintată, și că în ultimii mei ani de viață n-o să vreau să iau cu mine în buzunarul din spate mărfuri de contrabandă în lumea de dincolo; sper ca pînă atunci n-o să mai invidiez nimănui bucata din gură și femeia din brațe; n-o să mai am răzbunări ascunse, n-o să am datorii, și nu voi jeli fără rost asupra unor lucruri neglijate. 

Atunci, da, atunci voi scrie marele catalog al vinurilor, sortate după gusturi, arome, uleiuri, nestemate, femei, pentru fiecare regiune și plai și soi, și voi căuta bucata potrivită, sezonul potrivit, chiar și ora potrivită, cînd poate fi băut, și voi căuta și muzica și poetul înrudite cel mai îndeaproape. Această încercare de acum, să întocmesc un catalog al celor mai importante vinuri, trebuie socotită doar ca un studiu preliminar al acestei mari întreprinderi. Nimic nu-i finalizat sau definitiv, ba chiar, totul este schematic și necopt. Deocamdată sînt prea tînăr pentru o asemenea temă.“

Pentru câteva ore bune, cât mi-a luat să parcurg lucrarea Filosofia vinului, mi s-a șters din minte ideea preconcepută că am de a face cu un eseu prezentat într-o perioadă adânc frământată, cu răscoliri care au lăsat brazde greu de acoperit în istoria omenirii: 1945.




Sus