Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Călimară / Erika Mărginean despre Krúdy Gyula și Ultima țigară la Calul Bălan

Erika Mărginean despre Krúdy Gyula și Ultima țigară la Calul Bălan


Născut la Nyíregyháza în familia unor nobili scăpătați, Krúdy (1878-1933) a dat literaturii maghiare pagini remarcabile, cunoscând succesul cu ”Poștalionul Roșu”, apărut în 1913. Cititorul român a putut face cunoștință cu opera scriitorului grație volumului apărut în Editura Univers, 1987, intitulat ”Ultima țigară la Calul Bălan”.Volumul cuprinde nuvele traduse de Constantin Olariu din colecția de nuvele scrise în perioada 1916-1933, anul în care Krúdy s-a stins la Budapesta, în plină glorie de scriitor.

Volumul ”Ultima țigară la Calul Bălan” cuprinde 29 de nuvele. De la prima, intitulată ”Regele Uff ”până la ultima ce poartă titlul ”Să-l cinstim pe omul sărac, căci fără el bogăția n-ar valora nimic”, fiecare nuvelă prezintă oameni și destine din vremuri demult apuse, dar mereu de actualitate prin universalitatea lor.

              

Eroul din Regele Uff, un boier extravagant trăiește la țară, dar poștașul îi aduce ilustrate franțuzești. Zilnic așezat la birou Zolyomi lucrează la romanul său pe care nu-l va tipări niciodată. Deși sărac uneori are musafiri la cină, popa sau învățătorul din sat. Scrie scrisori înțesate cu citate din operele scriitorilor francezi și visează la regina inimii sale, o contesă din Buda, pe nume Lányvári Izabella, pe care a cunoscut-o cu mulți ani în urmă. Îndrăgostit fără speranță, după un deceniu de corespondență, primește scrisoarea în care contesa îl anunță pe ”moșierul ei trist” că e grav bolnavă! Ar fugi imediat ca să stea la patul ei, dar contesa îi propune o întâlnire departe de ochii lumii, spunându-i ”am copii…”.

Emoția pregătirilor, alegerea îmbrăcămintei și sosirea la hanul ”Mistrețul sălbatic” în fața ușii cu numărul 7, toate sunt descrise cu lux de amănunte, de parcă îi simțim și bătăile inimii bietului îndrăgostit. În odaie, femeia care îmbătrânise în cei zece ani, îi povestește amintirile din trecut, cum s-au cunoscut, pe unde s-au plimbat, frământările ei, ca apoi să-i ceară un sfat lui Zolyomi. Nu vă spun ce îl întreabă și nici ce răspuns primește. Doar ultima secvență din nuvelă: în drum spre casă, Zolyomi vede afișul cu premierea piesei ”Regele Uff”, afiș ale cărei litere o să-i fluture în fața ochilor ani în șir!

Tot despre un om sărac e vorba și în nuvela ”Patru sute de coroane”. Maár Mátyás, un om simplu și cinstit , un slujbaș mărunt, la 36 de ani moștenește de la mătușă-sa patru sute de coroane. Omul s-a gândit să pună banii la bancă, dar soția lui, zgârcită de felul ei, de data asta a căzut pradă ispitei. În cele din urmă se hotărăsc să cumpere o mobilă de sufragerie, de 400 de coroane. 

Doar că de aici se complică treaba. Banii au dispărut din scrin, ei anunță la poliție, a doua zi știrea ajunge în toate ziarele, oamenii îl privesc cu invidie, brusc i se mărește impozitul cu 150 de coroane, la serviciu nu i se mai dă mărire de salariu că sunt atâția săraci, el nu ar avea nevoie dacă a putut avea 400 de coroane economisiți, ce ar mai vrea? 

Omul sărac și vesel de altădată a devenit posac și demoralizat. Ajunge să urască viața. În final îi apare numele din nou în ziare, în urma gestului ce avea să facă. Iar opinia publică: cărpănosul, nu a putut suporta că i s-au furat 400...

Dacă v-am făcut curioși de continuarea povestirilor, am de oferit un volum cadou! Numai să-mi dați de știre!




Sus