Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Călimară / Despre Yllen, cu ”sângele ei... puțin unguresc”, despre Romulus Dianu și Nopțile la Ada-Kaleh

Despre Yllen, cu ”sângele ei... puțin unguresc”, despre Romulus Dianu și Nopțile la Ada-Kaleh

Mircea Cărtărescu scrie în prefața reportajului literar-liric semnat de el, Ada-Kaleh, Ada-Kaleh cu o amărăciune sinceră despre romanul de excepție al lui Romulus Dianu întitulat Nopți la Ada-Kaleh, ca și un roman uitat de posteritate pe nedrept.

Da, are perfectă dreptate Mircea Cărtărescu când atrage atenția asupra acestui roman ”uitat” într-un mod inexplicabil, deși este o mică bijuterie a genului, semănând în aspectele sale geografic-amoroase cu Omul de aur al lui Jókai Mór (Insula Nimănui din acest roman este de fapt Ada-Kaleh, iar personajele turcești dovedesc încă odată acest lucru), iar prin tragediile sale provocate de frumoasele instincte erotice, cu personajele lui Flaubert sau Stendhal.


Femeile romanului Nopți la Ada-Kaleh sunt personaje cu o coloratură internă puternică, îmbibate parcă în culorile idealismului înecat în apa erotismului fără scăpare.

Romulus Dianu o preferă pe Cristina ca și personaj principal, care prin tragedia sa ar lumina altfel această insulă reală (pe vremuri), cu primarul său și cu jandarmii care vânează contrabandiștii, însă greul acțiunii o duce pe umeri micuța Yllen, care este prezentată ca și o fată jumatate tătăroaică, jumătate unguroaică.


                                                            Ada-Kaleh, 1909

Dacă s-ar traduce acest roman în limba maghiară, atunci traducătorul s-ar putea să aleagă numele de Ilona în loc de Yllen. Cine știe...

Oricum nu este un roman vesel. Tragediile personale parcă pregătesc tragedia insulei întregi, care a avut loc în 1970, când geniul Carpaților a poruncit să fie scufundată cu tot.

Auzind despre forța interioară a romanului scris de Romulus Dianu, am ales varianta cititului acestuia pe o altă insulă, apropiindu-mă de ea (este vorba de schitul și insula Ostrov de pe Olt) cu barca, imitându-l pe bietul Melinte, care a fost bătut până ce a devenit un idiot blând, care nu mai știa nimic de Yllen, tânăra soție a primarului turc, care și-a dăruit corpul său tuturora, care inlesneau să stea lângă iubitul său ajuns în mâna dură a grănicerilor însetați de răzbunare.

                                                                  ***

2018. Cozia. Barca trecea încet pe lângă Ostrov, motorul tușea don când în când. Mă uitam lung spre malurile insulei, dar nu l-am găsit nici pe Melinte nici bărcile sale de rezervă...


Nu e Dunărea, ci Oltul umflat de diguri, nu e Ada-Kaleh, ci Ostrov. Nu se intrevede nimic ce ar diminua tensiunea momentului - o tensiune post mortem ale unei lumi scufundate descrise cândva cu multă sete de Jókai Mór (Omul de aur) și Romulus Dianu (Nopți la Ada-Kaleh).


Huh, ce romane!




Sus