Miercuri, 26 Septembrie 2018
Miercuri, 26 Septembrie 2018


Călimară / Despre Gellu Naum și Zenobia (de ce nu e tradusă și în maghiară)

Despre Gellu Naum și Zenobia (de ce nu e tradusă și în maghiară)

Nu știu dacă Solaris și Stanislaw Lem sunt înrudiți cu Zenobia și Gellu Naum și dar cele două. romane prezintă fără doar și poate aceleași semnalmente, ba mai mult, aceleași semne de viață. Personajul principal al Zenobiei (al romanului, desigur) ar putea fi însuși autorul, dacă spațiul în care se desfășoară romanul nu ar trata celelalte personaje ca niște emigranți ai unei lumi create în 7+n nopți. 

Scorbura, Mlaștina, Coridorul și celelalte locuri scăzute (minus, -) din Timp, sunt legate între ei – ca și în Solaris – de anxietățile Dragostei, care se manifestă prin mustrările de conștiință respectiv arhetipurile universale care descântă și dezleagă: Femeia mlaștinilor (Nisipurilor – vezi Abe Kobo), adică ale subconștientului, precum Copilul nimănui din coșmarurile de toate zilele.

     

                                                     Foto: Corbii Albi

Gellu și Zenobia stau într-o scorbură, acolo se iubesc, înconjurate de personaje ieșite din umbrele stărilor anxioase ale Trecutului personal, plin de eșecuri și greșeli care nu se mai pot nici regla, nici deregla.

Așa e Dragoș, care este când mort, când somnoros și surmenat, având un sistem de decodificare umană unul aparte: țopăitul neașteptat, țopăitul muribunzilor bine dispuși.
                                                    

                                                                Foto: Corbii Albi

Mai e și Constantin și Iason și Maria – toate semănând timid cu personalul de serviciu al Solaris-ului, oameni care există numai prin prisma subconștientului instinctual, ascunzând câte ceva din viața anterioară.

Cheia acestui roman suprarealist este însuși Timpul, care trece anapoda și dependent de anotimpuri, albind părul Zenobiei care îl așteaptă pe Gellu, până el se plimbă prin păduri, mlaștini și orașe, căutând rosturile vieții și adevărurile inexistente în felul lor.

”Deschizi o ușă și apare alta, apoi încă una, și încă una, pînă la ultima, care nici nu există măcar, și tot așa până te pomenești la prima, care nici nu există măcar, și mai dai o raită prin locuri vechi pentru că ceea ce credeai că te scosese, și chiar te scosese, devine capcană și te readuce tot acolo ca să înțelegi o dată că ultimul tău adevăr e la fel de iluzoriu pe cât fusese primul și ca să nu uiți că te afli totdeauna pe muchie de cuțit.”


                                                                   Foto: Corbii Albi

Zenobia este considerată roman de dragoste, deși personajele sale nu au gen, nu au față, nu au trecut, nu au formă clară. Lumea lui Gellu Naum este acoperită de o Peliculă, deci nu poate fi considerat ca și un univers măsurabil.

”Am dus-o pe Zenobia în scobitura digului și am viermuit acolo, nu știu cât timp, fără să ne spunem o vorbă, întinși umăr la umăr, cu fețele sprijinite de pământul umed al alveolei aceleia; era o mare dragoste și ne lipiserăm unul de altul, în beznă, iar dincolo de noi se întindea pelicula care ne cuprinde pe toți, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi.”

Romanul nu e pentru oricine. Cei care reușesc să se moduleze pe unda romanului, vor face o călătorie periculoasă în subconștientul vinovat al tuturora, iar când o să dea de Zenobia căreia părul s-a albit până Gellu se plimba cu cititorii săi fideli – i se face pielea de găină.

                                                                      ***
Zenobia nu este tradusă în limba maghiară. Cititorii maghiari se pot obișnui cu stilul lui Gellu Naum prin poeziile sale traduse în limba maghiară.








Sus